Să vă mai povestesc un pic despre freelancing, unul dintre subiectele mele preferate…
Această zi de luni, și mai ales, această dimineață de luni a fost un exemplu PERFECT pentru:
când ești freelancer, nu prea faci ce vrei.
Există acest mit că dacă lucrezi pe cont propriu, atunci ai parte de toată flexibilitatea și libertatea din lume. Da, freelancing-ul vine (și) cu flexibilitate și libertate, dar nu în măsura în care își imaginează unii.
Să vă povestesc despre această dimineață de luni, 11 martie 2024, așadar, pentru că ilustrează perfect realitatea muncii pe cont propriu.
M-am trezit cu nu mai puțin de 10 e-mailuri în inbox, intrate peste weekend. Toate, comenzi de traduceri.
Da, le-am văzut și în timpul sfârșitului de săptămână. Însă de o vreme mi-am propus nu numai să nu mai lucrez în weekend, ci și să nu (prea) mai răspund la e-mailuri în weekend. Poate că este o prostie, pentru că nu e ca și cum oamenii ar învăța din asta să nu se aștepte duminică la un răspuns la emailul trimis duminică, pentru că oricum, săptămâna viitoare vor fi alții cei care îmi vor scrie sâmbătă la prânz și vor aștepta un răspuns sâmbătă la prânz. Și cumva, și înțeleg (pe bune!) că oamenii atunci sunt liberi ca să facă scanări și să îmi trimită ceea ce au de tradus. (Deși nu am înțeles la ce s-a gândit persoana care mi-a scris vineri noapte la 1:30 și a vrut ca traducerea să fie gata luni dimineață, la prima oră.)
Deci OK, mi-au scris în weekend, accept asta. Dar eu mi-am propus să NU mai răspund imediat la aceste e-mailuri. Ei bine, luni dimineața aproape că mi-a părut rău că nu am răspuns tuturor în tihna zilelor de sâmbătă și duminică… Oh, the irony!
Practic, luni dimineață mi-a luat aproape o oră să „prelucrez” mesajele – să descarc documentele atașate, să fac calculele necesare și să trimit ofertele de preț și de termene de predare. Iar între timp se pornise, deja, și avalanșa obișnuită de luni dimineață… Nu terminasem, deci, cu e-mailurile de peste weekend, și deja au intrat urgențele de făcut pentru astăzi, plus comenzile obișnuite pentru mâine, poimâine și etc.
Apoi a sunat o clientă, aproape plângând: un alt traducător a lăsat-o baltă în ultimul moment și are nevoie de traducere repede-repede, dacă pot să o ajut, că are de mers în instanță.
Apoi au mai venit, repede-repejor, 14 e-mailuri cu 14 dosare medicale de tradus, de la o agenție de traduceri cu care colaborez. Termen de predare: final de lună martie.
Asta în condițiile în care mai am în lucru și traducerea unei cărți, tot pentru final de lună martie. Și vin noi și noi comenzi constant, zi de zi. Chiar nu înțeleg cum poate să își imagineze cineva că m-aș plictisi ca freelancer. Este taman invers!
La ora 9 eram, deja, la cea de-a doua cafea. Și m-a prins prânzul în pijamale! (Și apoi m-am mai pus să scriu și articolul acesta, căci de ce să nu îmi mai fac de lucru și singură, haha.)
Ce vreau să spun cu toate acestea?
Fluxul este continuu. Da, eu am flexibilitatea și libertatea – teoretic – de a ieși la o cafea luni dimineața, sau de a face o programare la medic pentru luni la prânz. Dar nu este ușor! Dacă fac asta… ori voi răspunde la e-mailuri de lângă ceașcă și conversația cu tine, cel cu care m-am întâlnit, respectiv din sala de așteptare de la medic (ceea ce chiar fac!) și de la semafor în timp ce sunt la volan, ori mi se vor aduna toată grămadă, iar jumătate dintre clienți vor și suna după un timp de așteptare să mă întrebe dacă am primit e-mailul lor ș.a.m.d.
Și mai este un aspect. Clienții pierduți duși sunt! Și ca freelancer nu prea îți permiți să pierzi un client. De ce? Păi, poate că astăzi am pierdut o singură pagină de traducere pentru că nu am răspuns prompt, dar mâine poate că mă sună un client cu care mai apoi ar fi pornit o colaborare pe termen lung, care mi-ar fi dat de tradus săptămânal, ani de zile. Am pățit! Mă sunase cineva și eram prinsă cu ceva, așa că am pierdut apelul; nu și clientul, însă, pentru că l-am sunat eu apoi! Dacă nu sunam, pierdeam unul dintre cei mai mari clienți ai mei, o companie pentru care am tradus (și traduc) site-uri întregi, documente, descrieri de produse, etichete, ambalaje. Dacă eu nu aș fi răspuns și ar fi răspuns un alt traducător, acel client nu era acum al meu, ci al altcuiva. Trebuie să fii disponibil, mai mereu.
Dacă eu astăzi aș fi plecat într-o excursie, bucurându-mă de flexibilitate și libertate, aceste e-mailuri cine le prelua? Credeți că stătea cineva să mă aștepte, să răspund marți dimineață sau miercuri dimineață? Lucrurile nu funcționează așa! Oamenii se grăbesc.
Dacă faceți parte dintre cei care vă gândiți să o luați pe cont propriu, gândiți-vă și la aceste aspecte înainte de a vă da demisia. Mai bine mergeți o vreme în paralel cu treburile, pentru a vedea dacă vi se potrivește treaba aceasta!
Dacă sunteți freelanceri și nu prea merge treaba, analizați dacă sunteți suficient de disponibili și dacă vă ocupați de afacere așa cum trebuie. Clientul are nevoie de răspunsuri rapide, nu stă după voi… Repet: teoretic da, îți vei putea face un program marți la prânz, că ești flexibil și liber, cică, dar practic… e mai complicat de atât! Ca afacerea să meargă trebuie să depui eforturi, trebuie să stai pe curul tău, la birou, în fața calculatorului, și să muncești exact așa cum ai face-o la orice alt loc de muncă.
Iar aici aș vrea să vă povestesc și ce mi-a spus un coleg, tot traducător de maghiară, cu care colaborăm strâns și ne mai dăm unul altuia de tradus, de exemplu eu îi fac traduceri medicale, el îmi face traduceri tehnice. Îmi trimite ceva tot într-o luni, seara târziu, și zice: scuze că îți scriu acum, dar astăzi nu am putut lucra deloc, că am stat după meșterii care îmi fac ceva acasă; așa că abia acum m-am așezat la calculator și răspund la toate e-mailurile intrate astăzi, iar apoi mă pun să traduc până pic de somn…
Exact așa! Dacă n-ai muncit ziua, vei munci noaptea, căci treaba trebuie făcută.
Da, teoretic ai flexibilitatea și libertatea de a face altceva într-o zi de lucru – spre deosebire de cel care trebuie să meargă și să dea cu cardul la o companie unde este angajat full-time.
Dar TU va trebui să recuperezi apoi.
Sau da, OK, poți să nu recuperezi, poți să nu te stresezi… Dar apoi, la final de lună vei realiza că nu ai încasări destule. Și apoi te vei plânge: „vai, nu merge treaba, nu se poate trăi din traduceri!”
Ca să trăiești din traduceri sau din orice altceva faci ca freelancer, trebuie să muncești. Mult. (Sau să ajungi la nivelul în care subcontractezi, adică vor munci și alții pentru tine, iar tu să coordonezi doar. Dar și asta trebuie să o facă cineva, treaba nu se face singură, tu trebuie să fii mereu cu creierul conectat la business.)
Ai clienți dacă ești mereu pe baricade – pe scurt. Dacă astăzi nu ai putut pentru că nu știu ce, mâine nu ai putut pentru că… altceva, poimâine nu ai putut pentru că erai nu știu unde și etc. și etc. și etc., deci niciodată nu ai disponibilitate, evident că nu te va mai prea căuta nimeni. Oamenii nu vor da unul la altul numărul tău de telefon și adresa ta de e-mail, nu te vor recomanda…
Și să nu uităm că a fi freelancer nu înseamnă doar să faci traduceri sau ce faci tu acolo. Înseamnă și muncă administrativă, întocmire contracte, facturare, urmărire plăți și încasări, pregătire acte pentru contabilitate, marketing & sales, formare continuă, urmărire modificări legislative. Și multe, multe altele…
Dacă ești freelancer, la tine cum e? Dacă vrei să îmi împărtășești ceva legat de acest subiect, scrie-mi în comentarii!
(sursa foto: Pixabay)