Sună nebunește, dar am scris o carte… pentru copii. Nu am avut niciodată astfel de planuri, dar iată că s-a întâmplat! Sunt opt povești care se bazează pe niște compuneri pe care le-am scris în școala generală. Sunt niște povești pline de imaginar; povești absurde, dacă vreți.
Este incredibil că mai aveam aceste compuneri: cu ocazia unui decluttering am răsfoit caietele în care se regăseau și am rămas uimită de imaginația de care dădeam dovadă la acea vârstă. Am hotărât să le arăt unei foarte bune prietene, care este jurnalistă, scriitoare și poetă, pentru a-i cere părerea. M-a încurajat, spunându-mi că nu trebuie decât să le mai bibilesc un pic, și da, pot fi publicate!
Am prelucrat deci aceste povești, iar mai apoi le-am arătat și unei alte persoane în care am încredere cu privire la astfel de lucruri: ea se ocupă de teatru de păpuși. M-a încurajat și ea!
A rezultat, deci, o carte de povești în limba maghiară. Acum, dacă tot sunt traducătoare, lucrez la traducerea în limba română a poveștilor, iar în paralel sunt realizate și ilustrațiile pentru carte. Îmi doresc să fie o carte bilingvă – în familiile mixte, oricare dintre părinți îi va putea citi din ea copilului. Și, de ce nu, în Secuime poate fi un instrument de exersare a limbii române, pentru copiii care întâmpină dificultăți cu limba română.
Cartea o voi lansa anul acesta, cu mari emoții. Deocamdată nu pot dezvălui mai multe, dar urmează!
Foto: Camelia Popescu-Rangu, rochie: Marmuse, cercei: Diana Cojocaru