Deseori aud oamenii din producție vorbind foarte aiurea despre cei din birouri… Cum că aceștia nu fac nimic și doar stau comod, pe scaune, și ies la fumat din când în când… De antreprenori și freelanceri nu mai zic ce părere au unii!
Când aud dumele astea, mă gândesc cum la mine în firmă EU fac totut: atât producția (adică traducerile), cât și toată munca de birou (marketing, sales, ofertare, facturare, evidențe, analize, contabilitate). Port o mulțime de pălării!
Și mă gândesc cum, de afară, munca asta nu se vede și cum pare că pentru o pagină de traducere nu am muncit decât atâta: cât am tradus, efectiv, acea pagină! Când colo, realitatea este alta… Și o știu doar cei care au de-a face cu așa ceva.
În acest articol vreau să vă arăt, la modul foarte brutal, cam cum are loc comunicarea cu clienții, UNEORI. Deseori. Comunicarea cu clienții îmi consumă enorm de mult timp, și este doar o MICĂ felie din tot ceea ce trebuie să fac – așa cum am spus și mai sus, de la marketing și până la închiderile de an în contabilitate.
Cum credeți voi că are loc contractarea unei lucrări
- Bună ziua, am de tradus 2 documente de câte 1 pagină. Iată-le aici, scanate.
- Bună ziua, 1 pagină costă 35 de lei, așadar ar fi 70 de lei în total. Traducerea poate fi gata poimâine, le ridicați de la următoarea adresă… etc.
Și gata, fac traducerea și peste 2 zile vine clientul și ridică traducerea și achită. Și toate-s bune și frumoase.
Ei, asta se întâmplă în visele mele. Sau în orice caz, mai rar.
Căci de regulă, conversațiile au loc, mai mult sau mai puțin, așa:
- Bună ziua, am numărul dvs. de la cutare și cutare, știți, am fost la medic la Szeged, am probleme cu asta și asta, și m-au operat și… (povestește tot, nu poți opri omul, căci na) și am de tradus niște documente, dar nu știu care dintre ele, că nu înțeleg maghiara.
- Bună ziua, bine, doriți să le aduceți personal sau mi le trimiteți pe e-mail sau pe Whatsapp, să nu vă deplasați de două ori? (îi explic ce și cum)
- Vă trimit pe e-mail. (notează emailul)
- (sună iar) Cred că nu am notat bine e-mailul, vă trimit pe Whatsapp. (deși atrag atenția: Timea cu un singur e, Laslavic cu c, nu cu k – uneori cedez și le dau adresa mai puțin profesională, timisoreanca@yahoo.com, adresă făcută în liceu… și nu știu de ce nu trimite atunci direct pe Whatsapp, de ce trebuie să vorbim iar la telefon, și să mă întrerupă iar din ce făceam, ca să răspund)
- Trimiteți pe Whatsapp, atunci. (primesc documentele, nu se văd bine) Rog faceți poze mai bune, afară, la lumină naturală. Și să nu fie mișcate. (vin alte poze, la fel de neclare, la becul din dormitor, sau nu se vede capătul textului, reluăm fotografierea…)
- (Dacă reușește să trimită pe e-mail, mă sună iar, în secunda doi, pentru că nu am răspuns în decurs de 1 minut, sau i-am răspuns, dar nu a văzut și deja a și sunat.)
- (Apoi vorbim 10-15 minute despre care documente cred eu că sunt necesare pentru decontarea la Casa de Asigurări. Când văd că are doar factura pentru operație, nu și dovada plății (chitanța), stau și mă gândesc un pic dacă să mă încurc cu explicații, dar decid să ajut omul și îi atrag atenția că îi lipsește un act, ne contrazicem, spune că nu este necesară chitanța, ajunge doar factura, eu știu sigur din experiență că este necesară chitanța, îmi spune că a fost la privat și de aceea nu are chitanță, că la privat îți dă numai factură (???), înțeleg că nu știe care este diferența dintre cele două acte contabile și decid să nu îi mai explic nimic și o las așa, deși știu că peste 6 luni dosarul va fi refuzat pe motiv de lipsă dovadă plată și va reveni omul la mine cu chitanța și trebuie iarăși vorbit și organizată preluare pentru 1 pagină = 35 de lei)
- (SAU sună și spune că are 3 pagini, dar de fapt trimite 5 pagini, refac calculul, ne contrazicem despre pagini fizice/pagini de 2000 de caractere, explic ce înseamnă o pagină de traducere etc.)
- (SAU zice că vine la birou. Nu găsește biroul, sună, sunt aici, sunt dincolo, sunt aici unde scrie că… (s-a întâmplat și să fie din Arad sau alt oraș, și să creadă că vorbește cu un birou din Arad……..) și mă întreb de ce mai au oamenii smartphone, numai ca să stea pe TikTok, nu și pentru Google Maps?)
- Bună, știu că ați spus că traducerile vor fi gata marți, dar nu se poate totuși pe luni, că am programare luni pentru depunerea dosarului. Și am mai găsit un document care trebuie și acela.
- ???? De ce nu ați spus așa, de la început, că aveți nevoie de ele luni? (deja pierzând atâta vreme, decid să fac traducerea mai repede, că ce să mai fac, vreau să rezolv omul și să și încasez și eu ceva, dacă tot am depus atâta efort, așa că lucrez tot weekendul, deși am vrut să traduc documentele luni)
- (la preluarea documentelor) Văd că ați scris „xy”, nu puteți reface să scrieți „xx”? (???????) (îmi explică: altfel nu îi vor accepta dosarul, ar fi bine să scriu acolo altceva, explic că îmi pare rău, dar nu pot scrie nimic în plus sau în minus față de ce scrie în documentul original etc., eu nu pot să modific conținutul actului, ar fi ilegal să fac asta…)
Toate acestea, uneori pentru numai 2-3 pagini, pentru 70-105 lei.
Sigur, ați putea spune: De ce lucrezi cu astfel de oameni? Lucrează doar cu clienți OK. Păi eu știu, când mă sună omul, dacă este OK sau nu? Știu eu până unde vom ajunge, cum vor degenera lucrurile și câtă vreme voi pierde, în final?
Sau pot eu, la capăt, să îi spun: Trebuie să mai adaug 50 de lei la ceea ce aveți de plată, pentru că am conversat cu dvs. o oră despre… lucruri cu și fără sens? Imposibil, clientul s-ar considera jecmănit.
Se consideră că în tariful de traducere este inclus totul: inclusiv comunicarea. Măi, dar unii au un talent de a-ți consuma timpul și să te scoată în minus, ceva fantastic. Să lucrezi cu oamenii este FOARTE DIFICIL. Îți trebuie nervi de oțel.
Și încă nu am spus nimic despre… ceea ce urmează, despre faptul că ceea ce am încasat este brut, că mai am de plătit impozite și taxe, că o parte sunt cheltuieli (curent, internet, amortizare laptop)…. Și mai au loc o mulțime de alte lucruri după ce comanda s-a încheiat.
Ție ți-e ușor, la birou doar stai pe scaun, comod, mai ești și freelancer, ce fain. Faci ce vrei!
(spun unii)
Am probleme inclusiv la companii, unde ai crede că este o altă situație. Le fac oferta, le spun termen de predare, se gândesc 2 zile, confirmă comanda, dar au pretenția să fie gata tot în termenul agreat inițial. Păi până v-ați gândit voi la tariful meu astronomic, eu m-am umplut de alte traduceri gata confirmate, totul se decalează cu 2 zile! Apoi unora trebuie să le aduc aminte de factură… iar și iar. Plata nu este urgentă, doar lucrarea era urgentă!
Dacă ați vedea ce înseamnă, de fapt, să fii pe cont propriu! Uneori îmi doresc să mă duc să lucrez într-un depozit, să descarc, să pun pe rafturi, ceva. Să nu mă mai întâlnesc cu oameni, să nu mai vorbesc cu clienți, să nu mă mai ocup de marketing și sales, să nu țin evidențe, să nu trebuiască să mă ocup de contabilitate, de raportări, de nimic. Să îmi salvez celulele alea nervoase puține care mi-au mai rămas după 15 ani de traduceri.
Da, eu am ales să fiu pe cont propriu. Și îmi place, despite all the difficulties. Dar, hei, de ce trebuie oamenii să fie atât de dificili și mâncători de timp?