Ziua, normal! Mă rog, normal pentru mine și anormal pentru alții.
La începuturile mele de traducător am lucrat și eu serile și nopțile, ca tot omul. Mai aveam și un job full-time, iar cu traducerile am început așa, timidă, pentru un plus de venit. Așa că traduceam destul de puțin, iar asta numai seara, după orele de program. Uneori mă lungeam până târziu în noapte, căci nah, mă înhămam la mai mult decât puteam duce.
Acum nu mai fac asta. Din principiu. Dar nici nu mai pot duce.
De-a lungul anilor am devenit chiar foarte matinală. Mă trezesc devreme (de cele mai multe ori, natural!) și mă apuc de lucru. Lucrez până la prânz sau până după-amiază – în funcție de cât de mult am de lucru în ziua respectivă și/sau cât de în formă sunt, cât de mult chef de muncă am. Sincer! Zilele nu sunt la fel, așa stă treaba.
Așadar chiar îmi propun ca munca să se concentreze în prima parte a zilei, maxim până la orele după-amiezii, iar seara nu mai traduc. De fapt, o fac doar în cazuri excepționale – ziua am avut alte treburi, am rămas în urmă, trebuie ceva cuiva neapărat etc. Dar chiar și în aceste cazuri, prefer să mă trezesc foarte devreme a doua zi – la ora 5 chiar, dacă este nevoie.
Dimineața sunt fresh, am capul mai limpede și muncesc mai cu spor. Seara pur și simplu nu mă mai pot concentra, iar să pot să rămân trează noaptea nici nu mai poate fi vorba. Am îmbătrânit. :))
Noaptea prefer să dorm – este mai sănătos așa. În plus, sunt măritată, nu mai e ca pe vremuri, când omul putea să stea treaz nopțile, ca o bufniță, haha!
Sigur că asta sunt doar eu – alții nu sunt deloc matinali și funcționează mai bine după lăsarea serii. Bufnițele, cum spuneam.
Tu cum ești? Matinal(ă) sau pasăre de noapte? Scrie în comentarii.