#îngeriidelângănoi și cu mine, intermediarul în comunicare

Părerea mea despre cazul de la Timișoara
17 februarie 2018
cafea
Cunoașterea limbii maghiare a reprezentat mereu un avantaj
15 martie 2018

#îngeriidelângănoi și cu mine, intermediarul în comunicare

„Trecem ușor cu vederea niște lucruri. Meseria de medic are uzură psihică și fizică fantastică. Împletirea celor două apăsări e unică, nu o mai întâlnim așa în niciun alt domeniu.”

M-au impresionat  aceste rânduri din articolul intitulat „Când moare un medic”, de fapt cam întreg textul apărut pe blogul Leapșa de sănătate. Exact așa este! Eu sunt doar un traducător. Dar traduc, de regulă, aproape o duzină de pagini de documente medicale, în fiecare zi. Și pot să vă spun că asta înseamnă chiar și pentru mine o uzură psihică semnificativă. Să citesc despre atâtea boli și suferințe, să întâlnesc atâția oameni cu probleme de sănătate, zi de zi…

S-a spus de multe ori că în ceea ce privește empatia, ca medic nu poți trece de o anumită limită. Ar însemna să te distrugi pe tine însuți. Ar fi peste puterea ta de om. În articol se vorbește, de altfel, și despre acest lucru – cine are ochi să citească și urechi să audă, va înțelege despre ce este vorba. Dar pentru asta trebuie să poți să te pui, măcar un pic, în locul medicului! În locul #ingerilordelanganoi.

Ceilalți îi pot demoniza în continuare pe medici (desigur, știm cu toții, sunt și printre ei unii care nu pot fi numiți nici măcar oameni, asta e clar), rămâne însă cert faptul că medicii trebuie să fie tari. Foarte tari. Să vezi atâta suferință, durere, moarte, trebuie să fie cumplit. Să existe atâtea așteptări de la tine… trebuie să fie al naibii de greu!

Subiectul acesta este mult prea complex pentru a-l putea trata eu acum, aici. Eu vreau, acum, să vă vorbesc despre mine.

Mii și mii de pagini de traduceri din domeniul medical

Un serviciu specializat pe care îl ofer sunt traducerile medicale, destinate acelora care, dezamăgiți de sistemul medical din România, aleg să se trateze în Ungaria. Traducerea textelor din acest domeniu înseamnă o responsabilitate mare, pentru a face traduceri medicale fiind nevoie de cunoștințe speciale. Despre asta am scris aici.

Cred că nu aș exagera dacă aș spune că 70-80% din ceea ce traduc sunt documente medicale. Bilete de ieșire din spital, fișe ambulatorii, rezultate ale diverselor investigații ș.a.m.d.

Este vorba despre traduceri foarte triste: dincolo de hârtia pe care o primesc, se află întotdeauna un om bolnav, suferind, cu un diagnostic uneori final. Mare, mare parte dintre persoanele care aleg să meargă în Ungaria la tratament, sunt diagnosticați cu cancer… Maladia secolului.

Clienții aceștia se grăbesc adesea și uneori sunt cu nervii la pământ. Este nevoie de empatie din partea mea, dar nu trebuie să exagerez. Mă străduiesc să îi servesc cât mai repede cu putință – uneori tratamentele postoperatorii trebuie să înceapă rapid și este nevoie de traducerea urgentă a documentelor. Dar nu am voie să exagerez, prea multă grabă strică și generează mult stres.

Unele persoane doresc să îmi împărtășească una-alta cu privire la experiența lor; îi ascult. Nu prea pun întrebări, dar nu pot nici să stau ca o stană de piatră.

Cuvinte dure pe ecranul calculatorului

Cel mai greu este însă atunci când sunt în fața monitorului, și aștern pe ecranul calculatorului cuvinte. Cuvinte dure: cancer, tumoare, metastază, recidivă, anus contra naturii, malformație, tulburare, leziune, septicemie, amputare, stop cardio-respirator. Durere…

Cu mâna pe inimă vă spun că nu este ușor să citești despre atâta suferință și boală. Mă macină. Și mă încearcă fel și fel de sentimente. Uneori îmi dau seama cât de norocoși suntem noi, cei care suntem sănătoși. Alteori sunt de-a dreptul furioasă când văd prin ce trebuie să treacă unii. Când traduc pentru copilași bolnavi, nu mai pot de milă. Când văd cum luptă pentru însănătoșire câte un pacient, mă umplu de admirație.

În general vorbind, să citesc atâtea pagini despre anamneze, simptome, acuze, operații, tratamente, investigații ș.a.m.d., mă încarcă foarte mult.

Mă întristez alături de clienții mei atunci când vin rezultate proaste ale unor investigații histopatologice, de exemplu. Și mă bucur alături de ei atunci când sunt declarați, la control, fără metastaze sau fără recidive ale tumorii.

De-a lungul activității mele de peste 10 ani, m-am întâlnit cu tot felul de situații. Au fost persoane care mi-au fost clienți o vreme, apoi au pierdut lupta cu boala. Moment în care familia m-a căutat pentru traducerea ultimelor documente medicale, și, după caz, a certificatului de deces, dacă decesul a survenit în Ungaria. Și uneori, a fost nevoie de traducerea autopsiei…

Iar asta sunt doar eu, un traducător care lucrează pe acele hârtii. Ce trebuie să simtă atunci, un medic?!  Cel care îl are pe om în fața sa, cel care îi deschide cutia craniană și îi operează creierul, cel care trebuie să îi dea acestuia diverse vești proaste, cel în fața căruia moare câte un pacient?

#îngeriidelângănoi

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *