Jos pălăria în fața spitalelor din Ungaria!

An nou, ochelari noi! Tot de la A&D Optic Shop Timișoara
14 februarie 2019

Jos pălăria în fața spitalelor din Ungaria!

Astăzi am primit un apel telefonic disperat. M-a sunat o femeie dintr-un oraș din România, toată plânsă, și mi-a spus că soțul ei a avut un accident de mașină în Ungaria. Mi-a indicat orașul și spitalul în care știa că a fost dus și mi-a dat și un număr de telefon la care sunase ea. Bariera limbii făcuse, însă, ca cei de la spital și cu ea să nu se prea poată înțelege. S-a încercat căutarea unui traducător, nu s-a găsit rapid… În fine, detalii neimportante acum, plus că nici eu nu pot dezvălui prea multe. Ideea este că ea a găsit numărul meu de telefon pe internet și m-a rugat să sun eu la spital, să aflu în ce stare se află soțul și să transmit că un aparținător se va pune în curând pe drum și va ajunge acolo.

Zis și făcut, nu aveam cum să o refuz. Părea disperată și nu știa nici limba engleză sau ceva. Însă nu mă gândeam că voi da atât de ușor de cei de acolo. Am sunat O SINGURĂ DATĂ. Cineva a ridicat receptorul și apoi mi s-a făcut legătura în 2 sau 3 locuri, până am ajuns la locul potrivit, unde am vorbit cu o asistentă. Toți cei care mi-au răspuns – centrala, prima secție la care s-au gândit că ar putea fi, a doua secție etc. – au fost foarte dispuși să mă ajute, iar totul a culminat cu faptul că asistenta mi-a mulțumit, ea mie, foarte mult, pentru faptul că am sunat, căci știa că cineva sunase și nu s-a înțeles la telefon cu colegii.

Am rămas perplex. Mi s-a oferit un minim de informații (voi reveni mâine dimineață pentru a vorbi mai multe cu un medic), dar foarte importante: cum ar fi, că pacientul este într-adevăr la ei, că se află într-o stare în care este deja transportabil, că s-a luat legătura cu consulatul… și așa mai departe.

Am transmis, la rândul meu, aceste informații soției, iar după ce am închis, am stat eu așa și m-am gândit…

spital ungaria

Nu este pentru prima oară când cineva mă roagă să sun la un spital din Ungaria, pentru o problemă mai complicată – deci nu o programare sau ceva de acest gen. Am sunat pentru a solicita duplicate după anumite documente, am sunat pentru a solicita corecturi necesare pe anumite acte, am organizat scoaterea unor probe de țesut pentru un al doilea rezultat histopatologic în altă parte… Și întodeauna cineva mi-a răspuns la telefon, mi-a vorbit frumos și am rezolvat ceea ce am avut de rezolvat pentru client. Uneori am făcut-o prin e-mail. În spitale mari din orașe mari. Spitale cu multe secții. Și totuși am găsit foarte ușor ceea ce am avut nevoie.

Mă gândeam cum este pe la noi… cum atârni pe la uși pentru diverse… cum nu se răspunde la telefon.

Umanitate, asta cred că mai caută mulți dintre clienții mei, atunci când aleg să se trateze în spitalele din Ungaria. Nu doar calitatea actului medical și curățenia încăperilor. Umanitatea o mai caută.

Și aici aș vrea să mă opresc…

Însă nu înainte de a vă mărturisi cât de teamă mi-era că îmi vor spune că pacientul a murit și că m-aș putea trezi în situația în care ar trebui să transmit eu asta soției…

(Articolul acesta face parte, cumva, din seria „cu ce se mai ocupă un traducător”. Pentru mulți dintre noi, o serie de scenarii sunt absolut inimaginabile, atât de natural ni se pare, deja, ca toată lumea să cunoască limba engleză, de exemplu. Dar nu este așa. Unii oameni vorbesc doar limba lor maternă și depind de traducători chiar și pentru un banal apel telefonic.)

2 Comments

  1. Svetlana Pomorisat spune:

    Eu am avut un alt fel de experienta cu spitalele din Ungaria, mai precis din Budapesta. In 2017, fiul meu de 12 ani, a facut o criza de epilepsie ( la data respectiva nu aveam diagnostic,era la inceputul declansarii bolii), in centrul Budapestei. Am sunat la salvare si, necunoscand limba maghiara, am incercat in germana,engleza,franceza,sarba,italiana. Nimic nu a functionat….o operatoare la 112 !! Intr-un oras, capitala europeana, care inghite anual milioane de turisti din toata lumea, cum e posibil ca la 112 sa nu poti sa ceri o salvare intr-o limba de circulatie internationala ?? Macar in engleza. In final am pus pe cineva de pe strada sa vorbeasca cu operatoarea, aceasta spunand ca nu are momentan masina libera.Pe bune?? Nu are sens sa mai povestesc si experienta care a urmat,mutati fiind dintr-un spital in altul, in care nimeni,dar nimeni nu vorbea alta limba decat maghiara.Cat despre modul in care am fost tratati:EXECRABIL!!.Ba mai mult , au vrut sa imi bage in carca plata spitalului de care nici nu am beneficiat, pentru ca vazand cum sta treaba, la 10 min.de la complectarea formularului de internare, am si cerut externarea, Singurul lucru de care am beneficiat a fost un ceai decolorat, pe care ar fi trebuit sa il platesc cu 100 de euro. A trebuit sa recurg la amenintari cu politia si televiziunea ca sa pot sa plec din spital, fara sa platesc niste bani pe nimic, ba mai mult au si falsificat documentul pe care eu l-am semnat, la rubrica plata,unde eu am tras linie, au sters cu pasta alba si au trecut 100 euro in forinti.Aceasta a fost experienta mea cu sistemul medical din capitala europeana Budapesta, pe langa alte experiente din ultimii 3 ani.

    • timealaslavic spune:

      Peste tot sunt fel și fel de oameni, de cazuri, de situații. La fel cum nici în România nu putem generaliza. Eu am avut experiențe plăcute și în România, însă din păcate acestea au fost mai puține decât cele neplăcute… Eu pot să vă spun că traduc la aprox. 4-5 clienți pe zi, care merg la tratamente în Ungaria, iar asta de 11 ani. Ceva trebuie că se face foarte, foarte bine acolo, dacă lumea merge într-un număr atât de mare. Vă doresc multă sănătate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *