Bicicleta zburătoare și alte povestiri

Într-o bună zi, Roxana i-a spus tatălui ei:
– Tati, fă-mi te rog o bicicletă zburătoare!
Tatăl s-a tot gândit și gândit, și în final a reușit să creeze o bicicletă zburătoare. Roxana s-a suit pe ea și a pornit la drum. S-a plimbat cu răbdare printre nori și a analizat cu atenție Soarele și razele sale minunate. La un moment dat a văzut o planetă colorată în albastru și verde. La început a crezut că este Pământul. Dar Pământul se afla în spatele ei, așa că aceasta trebuia să fie o altă planetă. Roxana a decis să se apropie și să arunce o privire mai atentă.
A tot mers și a tot mers, până a ajuns. Planeta aceasta era plină de cactuși ai căror ace te înțepau îngrozitor. Iar printre ei, pe jos, o grămadă de bile se rostogoleau de colo-colo: toate erau roz. Pe măsură ce s-a apropiat, Roxana a observat că bilele plângeau.
– De ce plângeți?
– Pentru că viața de aici e un chin. Nu ne putem mișca deloc, căci ne tot rănim din cauza cactușilor. Nu putem să ne rostogolim, acolo unde vrem…
Roxana a adunat toate bilele și le-a așezat cu grijă în coșul bicicletei sale, hotărâtă fiind să le ajute. S-a gândit să taie toți cactușii cu un ferăstrău ascuțit! Însă, spre surprinderea ei, bilele au început să protesteze:
– Vai, dar ei trăiesc aici dintotdeauna, să nu le facem rău! – a strigat o biluță.
– Oricum, noi am ajuns aici din întâmplare. Eram în excursie și ne-a surprins o ceață densă, așa că ne-am rătăcit… – a explicat o alta.
– Când ceața s-a ridicat, noi ne-am tot gândit pe unde ar trebui să o luăm, în ce direcție o fi casa noastră. Însă cât timp am căutat o hartă, cactușii aceștia au crescut și noi nu am mai putut pleca de aici! Să nu le facem rău, căci nu ne rănesc voit – a explicat o a treia bilă.
– Pur și simplu du-ne, cumva, acasă! – au rugat-o.
Și așa au făcut. Deoarece nu aveau nici acum o hartă, Roxana s-a gândit să le caute un loc nou, potrivit. Să mute bilele ceva mai încolo, într-un loc mai sigur pentru ele. Zis și făcut. Locul acesta nici nu era atât de departe. Și era absolut minunat: ca o plajă cu nisip strălucitor, cu câteva scoici pe ici-colo. De bucurie, bilele au început să danseze!
Între timp însă, bicicleta s-a pierdut. Așa că, acum, Roxana era cea care a izbucnit în lacrimi. Bilele i-au venit însă în ajutor, pentru ca ea să poată ajunge acasă.
S-au aranjat într-o clipită și au format o parașută roz: așa s-a întors Roxana pe Pământ. După aceea, bilele au zburat înapoi, în noua lor casă, locul acoperit cu nisip fin și scoici, frumos ca-n povești. În cele ce au urmat, au trăit în bună vecinătate cu cactușii. Serile, deși separat, dar totuși împreună, priveau la cerul înstelat – și la Pământ, acolo unde locuia prietena lor, Roxana.