Știți deja asta: cartea mea de povești se bazează pe compuneri scrise în școala generală. Știți, de asemenea, că aceste compuneri au fost adaptate pentru ca ceea ce am scris atunci, la vârsta de 8-9 ani, să poată fi publicate. Nu v-am povestit, însă, mai în detaliu, ce a însemnat asta!
Dacă v-ați întrebat vreodată ce anume am modificat față de varianta originală a compunerilor, acum vă dezvălui. Și vă povestesc, totodată, și ce m-a inspirat atunci când am schimbat câte ceva.
Astăzi vă arăt câte ceva din culise 🙂
În cadrul prezentărilor de carte și întâlnirile cu cititorii pe care le-am avut, am mai vorbit uneori despre subiect, însă nu și pe blog. Nici acum nu vrea să povestesc chiar tot, dar vreau să vă împărtășesc câte ceva, căci cred că este cu adevărat interesant.
Să luăm prima poveste din carte, cea cu Eric și vulpile din pădure. În varianta originală, a compunerii școlare, mama îl ceartă pe Eric după întoarcerea sa acasă plin de funingine, astfel că el se supără și pleacă în lume, prinzându-se de o pasăre în zbor… Astăzi, desigur, nu am vrut să transmit un astfel de mesaj, așa că povestea are un final vesel: Eric pleacă după făină și apoi se fac clătite, din care primesc și vulpile.
În compunerea originală, casa nu se afla în cartierul Iosefin – este o adiție nouă, care trădează iubirea mea pentru Timișoara; în compunere nu apăreau nici clătitele – le-am adăugat din nostalgie. Gemul de casă nu întâmplător este unul de zmeură – așa gem făcea mama mea cel mai adesea, căci aveam în grădină o tufă imensă de zmeură.
În poveste, în pădure este iarnă și vorbesc despre zăpadă – inspirația vine din faptul că locuim lângă o pădure, și mereu mă fascinează diminețile de după ninsorile căzute noaptea.
În compunerea care stă la baza poveștii Dans pe acoperișul Gării de Nord, balerina-creion care dispare a fost furată de un… drac și a fost descoperită pe un stâlp de iluminat. Inspirația pentru felul în care am modificat această poveste a venit din anul capitalei culturale europene, 2023.
Mi-am imaginat un eveniment cultural, un spectacol de dans în aer liber, și am plasat dansul într-un loc surprinzător, neașteptat, în ideea unui acces mai larg al oamenilor la cultură: pe acoperișul gării. Am presărat și în această poveste mai multe elemente din Timișoara mea iubită; canalul Bega apărea și în compunerea originală, așa că am mai adăugat și alte locuri din oraș. Am inclus în poveste chiar și un firobuz, pentru un plus de spirit local.
Compunerea de la baza poveștii Ce face păpușa singură acasă? era mult mai scurtă decât povestea din carte – păpușa se legăna pe un leagăn făcut de ea și cam asta era tot. Am dezvoltat ideea și am inclus o grădină de flori, asta cu gândul la cea de la casa părintească; am plasat casa familiei în Ciarda Roșie, mi s-a părut cel mai potrivit loc.
În poveste apare și o broască țestoasă, căci și noi am avut cândva una găsită pe drum; păpușa gustă compoturile din cămară – din nou un element nostalgic, cu trimitere la compoturile mamei și bunicii mele; ceștile și farfuriile din porțelan pe care le descoperă sunt cele pe care le am moștenite de la mama și bunica, aproape niciodată folosite, dar cu valoare sentimentală…
Povestea Bicicleta zburătoare, cea care oferă titlul cărții, este una pe care am modificat-o substanțial. În compunerea originală, Roxana rezolvă problema descoperită într-un mod violent: chiar ia un ferăstrău și chiar taie toți cactușii. Am considerat, desigur, că acesta nu este un mesaj potrivit, așa că am venit cu ideea că bilele se rătăciseră doar și etc.
Compunerea care stă la baza poveștii Pățania lui Alin se bazează pe amintirile mele din copilărie, când iernile mergeam să patinăm pe o baltă aflată la capătul satului Moșnița Nouă. Povestea din carte se desfășoară pe lacul din apropierea pieței Flavia, iar balena din compunere a fost înlocuită în poveste de un pește mai de pe la noi, somnul. Și așa mai departe…
Inspirația a venit de peste tot.
Cel mai adesea am făcut modificări pentru ca povestea să aibă un final, o concluzie, ceva; compunerile nu erau structurate așa. Și am scos mult mai mult în evidență valori importante pentru mine și pe care consideram că este de dorit ca cei mici să le însușească. De aceea, în povești apar recurent lucruri ca prietenia sinceră, iubirea pentru animale, importanța familiei, precum și tot felul de chestii nostalgice…
Era acasă, în propriul său pat moale, călduros. Afară ningea cu niște fulgi de zăpadă uriași. S-a învelit mai bine cu plapuma, s-a întors pe partea cealaltă și a adormit la loc.
fragment din povestea „Vis de iarnă”
Poveștile din „Bicicleta zburătoare și alte povestiri” sunt potrivite pentru copii de 3-10 ani, dar potrivit feedback-ului primit, au farmec și pentru părinți sau bunici. Cartea este disponibilă în trei variante bilingve și poate fi comandată de aici.