În septembrie 2015 a apărut un interviu cu mine pe blogul Szövegkovács. Promisesem atunci să traduc textul în limba română. În sfârșit a sosit și acest moment, în care mă pot apleca asupra articolului, pentru a-l face de înțeles și acelora dintre prietenii, cunoștințele și clienții mei, care nu știu limba maghiară.
*
Deocamdată nu pot fi înlocuiți…
Cumva, nu auzim prea des despre ei. Își fac treaba, dar nu în fața unui public larg – cel puțin, majoritatea… Dacă avem nevoie însă să transpunem un document oficial dintr-o limbă în alta, ne adresăm, de îndată, lor. Și credem că doar în asta constă munca lor. Dar ea este, de fapt, una mult mai complexă. Astăzi, de Ziua Internațională a Traducerilor, am luat legătura cu un traducător autorizat. Timea Laslavic ne va prezenta câte ceva din culise.
– Ai lucrat în mai multe domenii, iar acum ești traducător autorizat. De ce ai ales această profesie?
– A fost aproape o întâmplare. Am solicitat și obținut autorizația de traducător ca urmare a unui sfat primit de la mama unei prietene dragi. Dar eu tradusesem și până atunci o mulțime de texte pentru care nu am avut nevoie de o astfel de autorizare, de exemplu cărți, emisiuni de televiziune… Așa că pasul care avea să urmeze, era unul logic: acela de a obține autorizația de traducător, pentru a avea dreptul de a traduce și documente oficiale.
Un alt sfat bun, pe care l-am primit în aceeași perioadă, a venit din partea unui coleg și prieten: acela ca, în vederea unei siguranțe cât mai mari, să stau mereu „pe mai multe picioare”. Adică să am întotdeauna cel puțin două venituri, un job fix și o colaborare, de exemplu.
Astfel, efectuarea traducerilor a fost, o bună bucată de vreme, o a doua activitate a mea, adică am fost angajată full-time în altă parte, iar traducerile reprezentau „doar” un plus de activitate și de venit. Apoi au apărut niște aspecte noi în viața mea personală, care m-au determinat să fac o schimbare. În acest moment se împlinesc doi ani și jumătate de când mă ocup exclusiv cu asta. Și astfel aș vrea să îi și contrazic pe cei care spun că astăzi, în România nu se poate trăi exclusiv din traduceri. Ba da, se poate – dar cu foarte multă muncă.
– Care sunt dificultățile și care sunt frumusețile acestei profesii? Mă gândesc că ai exemple destule pentru ambele…
– Există mai multe dificultăți, iar cea mai frumoasă parte a acestei profesii o reprezintă, pentru mine, faptul că traducătorul este, de cele mai multe ori, freelancer. Mie asta îmi vine ca o mănușă, îmi organizez singură timpul. Pentru alții acest lucru poate reprezenta o dificultate. Nu toată lumea are talentul de a-și putea face singur un program bine pus la punct. Trebuie să îți poți organiza foarte eficient timpul, întrucât termenele-limită de predare trebuie respectate cu strictețe. Nici comunicarea cu clienții nu este un lucru prea ușor. În plus răspunderea pe care o ai atunci când traduci documente oficiale, este destul de mare.
Eu îmi fac singură contabilitatea, atenția acordată acestui aspect trebuie să fie mare. Aici nu există un șef care să îți spună ce să faci. Totodată nu există nici cineva care să îți cumpere un calculator sau niște consumabile. Sau care să îți pună la dispoziție o mașină. Ești propriul tău șef, dar greutățile apasă tot pe umerii tăi. Inclusiv plata, către stat, a contribuțiilor obligatorii și opționale – din propriul tău buzunar. Sunt plusuri și minusuri…
– Cum arată ziua unui traducător autorizat?
– Mă bucură această întrebare, întrucât am observat, de nenumărate ori, că în România, termenul de „freelancer” și ceea ce înseamnă asta, mai este, din păcate, ceva necunoscut sau mai puțin cunoscut. De aceea, există persoane care cred că cineva care lucrează astfel, nu face aproape nimic. Evident că acest lucru nu este deloc adevărat. Lucrez și eu opt ore pe zi, ca orice angajat, ba deseori, chiar mai mult de atât, mai ales dacă lucrez la un proiect mai mare.
Am mai multe contracte în derulare. Desigur că pe acestea omul nu le afișează în fereastră, și nici nu se află nimeni lângă mine atunci când lucrez duminică seara… Astfel este ușor ca cineva să aibă impresia că eu nu fac nimic – doar pentru că nu mă duc, la ora 8 dimineața, la un birou.
Vara se întâmplă să existe perioade mai slabe, în care volumul de muncă scade semnificativ, iar atunci scade și venitul. Aici aș mai reveni puțin asupra subiectului anterior, cel al dificultăților: în cazul acesta, libertatea vine la pachet cu nesiguranța. Nu știi niciodată, dacă mâine vei mai avea de lucru, sau nu. Experiența arată că, de regulă, de tradus se găsește mereu – uneori mult, alteori ceva mai puțin, dar se poate întâmpla oricând să ai o zi sau o lună slabă.
Așadar, o zi de-a mea arată cam așa: mă așez în fața monitorului și traduc. Dar, dacă vreau, pot face asta și noaptea. Important este un lucru: ca lucrarea să fie gata la termenul stabilit cu clientul. Petrec foarte mult timp în fața calculatorului, din acest motiv, vederea mea s-a stricat foarte mult în ultima vreme și nici spatele meu nu mai este ca înainte. Toate profesiile și meseriile au dezavantaje, acest lucru este normal.
– Cum devine cineva, traducător autorizat?
– Există două tipuri de autorizări pentru traduceri, una se poate solicita de la primăria căreia îi aparții, cealaltă se obține de la Ministerul Justiției, din București. Cu primul tip de autorizare nu poți traduce documente utilizate la autoritățile statului, dar poți traduce fără probleme (cu facturare, cu tot) aproape orice altceva – flyere, cărți, pagini web etc. Documente însă, nu. Pentru asta ai nevoie de autorizație de la Ministerul Justiției, de care am și eu.
– Dă-ne câteva exemple.
– Traduc, printre altele, certificate de naștere, certificate de căsătorie (de ex., pentru dosarele de obținere a cetățeniei maghiare), certificate, diplome, diverse tipuri de contracte, acte notariale, sentințe judecătorești… În afară de asta lucrez cu o mulțime de documente medicale, întrucât din județul Timiș, foarte mulți aleg să meargă să se trateze în Ungaria, la Szeged.
Am tradus și piese de teatru, și cărți, am efectuat și corectură. Sunt genul de om care se descurcă cu aproape orice fel de text. Ceea ce nu prea îmi place și pe cât posibil refuz să fac, sunt traducerile tehnice. Reprezintă o dificultate pentru mine, chiar și cu dicționarul lângă mine. Spre deosebire de textele medicale, cu care m-am obișnuit de-a lungul anilor.
– Ce crezi despre textele traduse în mod greșit?
– Din păcate am avut deseori ocazia să văd astfel de traduceri, chiar și de la traducători autorizați – despre asta, mai bine nici nu vorbesc. Este important însă să menționez faptul că Google Translate nu poate înlocui omul. Să nu credem că un robot va reuși, vreodată, să traducă într-un mod foarte corect. Mai ales dacă este vorba despre o limbă atât de complexă, ca cea maghiară.
Faceți o încercare. Traduceți ceva cu Google Translate, din engleză sau în engleză, sau din orice limbă într-o altă limbă. Mai merge… Dar atunci când vrei să traduci din limba maghiară sau în limba maghiară, deseori rezultatul este unul care se află foarte departe de ceea ce ar trebui să fie. Uneori este chiar groaznic.
– Faptul că ești astăzi un traducător de succes se datorează și familiei tale… Ne spui câte ceva despre tine?
– Sunt un amestec tipic bănățean, cu străbuni maghiari, germani și slovaci. În familie am vorbit limba maghiară, atât tata, cât și mama sunt maghiari. Am doi frați, și toți trei am mers la școală în limba maghiară. Deși a fost destul de dificil, în sensul că a trebuit să facem naveta pentru asta – iar școală în limba română ar fi existat și în satul în care locuiam, sau în orice caz, undeva mult mai aproape de noi. Eu mă bucur foarte mult că am studiat în limba maghiară. Lucru pe care l-am spus și la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Faptul că încă de când am părăsit băncile școlii, am făcut mereu bani din faptul că știu limba maghiară.
Am lucrat la un cotidian de limba maghiară, am realizat emisiunea în limba maghiară pentru Televiziunea Română, am fost corespondent al Televiziunii Maghiare la Timișoara, iar acum sunt traducător autorizat de limba maghiară. Cunoașterea limbii maghiare a fost, întotdeauna, în avantajul meu, mai mult decât atât, niciodată nu a reprezentat un dezavantaj faptul că sunt unguroaică. Chiar dimpotrivă.
Îmi pare rău însă că străbunicii mei nu au dat mai departe generației următoare cunoașterea limbii germane și slovace, asta chiar ar fi fost super. Eu învăț acum limba germană, dar limba slovacă nu cred că o voi putea vorbi vreodată. În același timp, limba română o consider tot limbă maternă și o vorbesc la acest nivel. Acest lucru este indispensabil pentru a lucra în domeniul traducerilor.