Începând de astăzi am un nou site, iar pentru mine, care depun eforturi pentru construirea unui brand personal, acest lucru este extrem de important. Îmi place să cred că oamenilor le pasă sau că le place să știe cine anume se ocupă de traducerile lor. Că vor să vadă un nume, un chip. Pe pagina mea de prezentare, asta așa este. Am ales o comunicare directă, fără prea multe brizbrizuri. Totul simplu și la obiect.
Încă de la început, mi-am construit un brand personal și mă țin de asta, deși la începutul anului 2021 am avut și ideea de a promova Paragraph Studio, compania mea, căreia i s-a și făcut o identitate vizuală foarte, foarte mișto, pe niște culori foarte sexy și incisive.
Simt, însă, că nu este momentul acum – poate mai încolo, când voi mai extinde activitățile, când voi avea o paletă mai largă de servicii și activități. Deocamdată fac doar niște pași timizi, astfel că brandul personal – la care am muncit deja atâta! – este cel mai potrivit lucru pentru mine.
De ce am avut, așadar, nevoie de un nou site?
În primul rând, pentru că în online lucrurile se mișcă cu o viteză amețitoare. Eu cred că o dată la doi-trei ani este nevoie cel puțin de un facelift – dacă nu de un site (aproape) complet nou. Vechiul meu site era demodat și depășit… Nu prea mă mai regăseam în ceea ce era acolo. Era nevoie de ceva nou, fresh, modern, mult mai hotărât. Căci și eu m-am schimbat enorm în cei câțiva ani care au trecut de când am lansat ultima variantă de site.
Eu nu mai sunt cine am fost în urmă cu 3, 5, 10 ani.
În al doilea rând, anul acesta am făcut un mare salt: am trecut de la PFA la SRL. Aș vrea să spun că am făcut-o pentru că am trecut la un nou nivel, dar realitatea este că motivul principal pentru care s-a întâmplat asta a fost că am vrut să scap de bătaia de joc a ANAF :))), care la PFA-uri recalculează totul de foarte multe ori și trimite noi și noi sume de achitat până și după patru-cinci ani.
Mi s-a urât cu asta și am înființat un SRL. Este mult mai bine, deși există câteva dezavantaje în comparație cu vechea formă de organizare. Nimic nu este perfect pe lumea aceasta!
Ceea ce mi se pare, însă, aproape perfect, este noul meu site. Adică, vreau să spun cu asta doar că mie îmi place foarte mult. Mi-a depășit așteptările!
Ador Timișoara…
…și ador toamna și ador negrul.
Mi-am dorit…
Mi-am dorit ca pe noul site să nu am prea mult text. Nu are nimeni răbdarea să citească, oricum (cu câteva excepții).
Mi-am dorit foarte mult să am un fel de portofoliu pe site. O listă a unor clienți mai de seamă – un lucru pe care l-am evitat în toți anii ăștia, din motive pe care nu îmi doresc să le explic acum, aici.
Mi-am dorit ca pe noul site să am implementat sistem de plată online, cu cardul. Mai lipsesc câteva detalii pentru ca plata prin Netopia să fie funcțională, lucrăm la asta.
Mi-am dorit ca pe noul site să se regăsească o mică parte dintre testimonialele de pe vechiul site. Respectiv și o mare parte dintre articolele de blog.
Toată munca aceasta cu noul site a fost făcută de Tamás Kádár de la Beeline (Cluj-Napoca). Este omul pe care mă bazez când este vorba de orice fel de problemă sau idei în legătură cu site-urile mele. Colaborez foarte bine cu el, a înțeles și acum din prima ce îmi doresc. În plus, a venit cu idei și propuneri și completări care mi-au plăcut foarte mult, deși sunt destul de dificil de mulțumit.
Până nu a finalizat treaba, nu mi-a arătat nimic, dar nimic. Așa că atunci când am văzut pagina, a fost o surpriză extrem de plăcută să văd că ceea ce a ieșit mă reprezintă 100% și că este exact ce mi-am dorit. Atât de rar mi se întâmplă asta când comand un bun sau un serviciu!
De la 7-8, la 15 ani
M-am pregătit pentru acest nou site cu niște fotografii profesionale pe care mi le-a făcut Camelia Popescu (Timișoara), pe care v-o recomand de asemenea.
Ironia face ca poza pe care am ales-o pentru a o întinde peste tot ecranul vostru, al clienților, colaboratorilor și prietenilor mei, să fie una pe care am făcut-o… într-o pauză a shooting-ului foto. Se face că ne oprisem la o terasă pentru a merge la toaletă și a bea o cafea. Iar Camelia m-a tras în cadru în timp ce eu beam pe acolo cafeaua. Dintre toate pozele, aceasta este poza pe care am ales-o pentru prima pagină – cu tot cu ridurile și cu porii mei.
Mi s-a atras atenția în privat că mi se văd rău de tot ridurile și porii. Dragii mei, așa arăt eu și așa arată un om normal. Majoritatea nu avem tenul perfect, iar eu cu atât mai puțin. Și prima mea impresie a fost tot asta, recunosc: că vai, se vede prea tare că am riduri!
Dar hei, am 38 de ani, ridurile sunt normale. Nu, nu stau cu mâinile în sân, mă dau și eu cu tot felul de seruri și creme, să mai ajut și eu cu ce pot, însă ridurile acestea sunt și vor rămâne acolo, și în final nu vor face decât să se mai adâncească… În jurul ochilor, de la râsete, iar pe frunte, de la cât mă încrunt la ecran. Și la lume.
Între fotografia care s-a regăsit pe fostul meu site și cea de acum au trecut șapte-opt ani. Precedenta a fost realizată în 2013. Site-ul era mai recent, dar poza am făcut-o în 2013. Aceasta de acum este de la final de 2020.
În acest răstimp, eu mi-am dublat experiența în traduceri. Anul viitor se fac 15 ani de când mă ocup de traduceri, motiv pentru care am și scris pe site „…cu o experiență de aproape 15 ani în traduceri”. Nici măcar nu a fost ceva ce am plănuit, așa a fost să fie, mai ales că o vreme am făcut asta doar pe lângă munca mea de redactor și realizator de emisiuni TV, de la TVR Timișoara.
Însă traduc cu pasiune, să știți. Mi se potrivește mănușă treaba asta. Mă mai și enervez eu uneori, deseori… Dar în esență îmi place ceea ce fac și de cele mai multe ori, și home office-ul este foarte pe placul meu.
Păi aș fi continuat eu, altfel?