17 ani de traduceri și 11 ani pe cont propriu – wow!

În luna iulie a acestui an împlinesc 17 ani de traduceri și 11 ani de când sunt pe cont propriu. Cum au fost acești ani? Grei! Și foarte diferiți. Am pornit de la facturi scrise cu pixul și cu indigo-ul și am ajuns la e-Factura și la Smartbill; am pornit de la documente primite spre traducere în mână sau pe fax și am ajuns la traduceri în care mă ajută, deja, și A.I. și pe care le transmit uneori doar în format electronic; am pornit de la un PFA care îmi asigura un venit în plus pe lângă salariu și am ajuns la un SRL care îmi asigură acum un venit confortabil. Cu taxe mereu plătite la zi și cu zero datorii!

Nu a fost ușor, am muncit de mi-au ieșit ochii – vederea chiar mi s-a stricat fantastic, de altfel, la fel cum și spatele meu are de suferit, de nervi nu mai zic – dar sunt mulțumită de punctul în care mă aflu.

Nu știu ce să scriu la această aniversare… Nu știu care va fii viitorul profesiei, doar intuiesc câteva lucruri! A.I. vine puternic din urmă, asta e cert; colegii traducători de limba engleză și alte limbi de circulație internațională se plâng deja mult că scade numărul comenzilor și că în ultima vreme furnizează mai mult servicii de MTPE decât servicii de traducere. (MTPE = machine translation post-editing)

În cazul meu, din fericire situația este OK, nu am observat deloc o scădere, creșterea mea a fost constantă an de an, iar în primele șase luni ale anului 2024 am depășit deja nivelul încasărilor pe care le-am avut în tot anul 2023. Foarte mult efort depun și muncesc foarte serios, cu mare simț de răspundere! În ultimii doi-trei ani am investit timp serios și în pregătirea continuă. Am făcut o serie de cursuri online despre orice am considerat că mă poate ajuta în dezvoltarea mea și a afacerii. Sunt foarte disciplinată, organizată și determinată și tot ce mai trebuie. Nu merge altfel!

Îmi aduc aminte cu drag și cu emoție de începuturi. Totul s-a schimbat substanțial, de atunci!

Am trăit multe schimbări și m-am tot adaptat, împreună cu colegii din domeniu. La început, abia învățam și eu ce și cum cu domeniul traducerilor; după obținerea autorizației, pur și simplu mi-am făcut niște cărți de vizită și am luat la rând birourile de traducere de prin centrul Timișoarei: hei, sunt și eu pe aici, am primit autorizația și aș vrea să colaborăm. Așa am început. Prima traducere pe care am făcut-o a fost cea a unei diplome de bacalaureat.

(eu, în 2007)

Mi-am făcut, apoi, un site, pentru care am cumpărat domeniul timealaslavic.ro, la sfatul unui coleg – habar nu aveam, atunci, că eu construiesc un brand personal. Numai ce s-a inventat personal branding-ul, în SUA, nu știam eu de chestia asta!

(prima vairantă de site pe care am avut-o – aprox. 2004)

Acum, mare parte din comenzi îmi vin de pe site, care are un SEO foarte bun. Lucrez cam 75% cu clienți direcți și doar 25% cu intermediari. Am lucrat și lucrez foarte mult; nu m-am oprit niciodată din tradus în toți acești 17 ani. 27 539 de fișiere (total 13,41 GB) există acum în folderul meu de traduceri – tare curioasă aș fi câte pagini sunt, dar nu știu cum aș putea afla asta.

În folderul cu traducerile de anul acesta sunt 1524 de fișiere; am emis deja 122 de facturi.

Pe vremuri, primeam de tradus mai mult pe fax, decât pe e-mail; la început nici măcar nu am avut un calculator sau un laptop. Traduceam după program, la locul de muncă, iar după câteva luni am primit o sumă mai mare de bani pentru traducerea unui manual tehnic și astfel am reușit să îmi achiziționez un laptop cu banii jos.

Nu uit momentul – pentru că încercasem, înainte de asta, să cumpăr un laptop în rate, și nu m-am calificat! Așa că a fost mare fericire când am primit 1600 de lei pe traducerea unui manual de la o… mașină de balotare, pentru că m-am dus la un magazin și mi-am luat un laptop care a costat… 1599 de lei. La fix!

Acum lucrez pe un MacBook Air, și îmi permit în orice moment să îmi schimb telefonul sau laptopul cumpărând unul nou cu banii jos, fără ca asta să reprezinte o dezechilibrare a bugetului. Drumul până aici a fost lung, însă! În 2007 nu aveam nici smartphone… primul meu smartphone a fost un BlackBerry, cred că prin 2009-2010, abia, pe acela aveam deja e-mail.

Am trăit, alături de colegi, o mulțime de schimbări legislative în domeniul traducerilor; ne-am adaptat. De schimbările legislative în domeniul financiar-contabil nici nu aș ști ce să mai spun, câte au fost, câte tipuri de impozitare și etc. În orice caz, am pornit de la a-mi face chiar eu contabilitatea – completam manual, cu pixul, registrul de încasări și plăți cu regim special cumpărat de la Imprimeria Mirton și pe care a trebuit să îl duc la înregistrat și sigilat la ANAF.

La ANAF-ul care nu se chema ANAF pe atunci, ci Direcția Finanțelor sau așa ceva, îi ziceam „Finanțele”. Mai țineți minte că funcționau în spațiile industriale de la fosta fabrică Optica, la capătul tramvaiului 4? Cât am mai stat la coadă acolo, Doamne ferește! Și cât am mai stat la cozi, la poștă, ca să trimit declarațiile de venit anuale într-un plic, scrisoare recomandată!

Apoi „Finanțele” s-au mutat în Piața 700, unde cea mai lungă coadă la care am stat a fost una de… 8 ore. Da, 8 ore a durat să îmi vină rândul, deși evident că nu am stat atât în sediu – aveam numărul de ordine și am plecat să rezolv una-alta, iar mai apoi am mai tot revenit și am ajuns și eu la ghișeu.

Multe crize de nervi am făcut pe holurile sediului ANAF din Piața 700… și mulți nervi mi-am făcut cu recalculările celebre ale contribuțiilor la fondul de pensii și sănătate. Da, am trecut și printr-o executare silită, căci mi s-au adunat datoriile la impozite… Da, însă am trecut și printr-un proces contra ANAF pe care l-am câștigat EU! Nu m-am lăsat niciodată…

În final am renunțat la PFA – exclusiv pentru că nu mai suportam recalculările; și mi-am făcut un SRL. De atunci, totul e bine și clar, mai ales că am, deja de foarte mulți ani, și contabilă. Adio registre completate cu mâna, hello raportări și declarații depuse online. Hello totul făcut 100% corect, la zi. Nu mi-aș mai face niciodată contabilitatea singură! (Deși am atestat de contabil-statistician și cam știam ce să fac și cum să fac).

Să vă povestesc o fază nostimă – la o coadă la ANAF, la celebra cameră 9 de la Timișoara, „Asistență contribuabili”, în locul acela în care se legau prietenii de cât de mult dura așteptare (mereu bombăneam unii la alții, să treacă timpul și să ne descărcăm), cineva m-a învățat un truc extrem de util.

– Doamnă, mi-a zis domnul, eu când vin, iau un număr de ordine, dar apoi mă pun să caut prin coșurile de gunoi! Da, da, în coșurile de gunoi! Oamenii vin, iau număr, așteptarea se prelungește și unii renunță. Și pleacă și aruncă numărul de ordine, la coș! De aceea, eu când vin iau un număr pe care ulterior i-l fac cadou cuiva care vine mai târziu și mi se pare simpatic, iar eu folosesc un număr aruncat la coș, cu care îmi vine foarte repede rândul!

Can you imagine? The real Eastern European creative problem solving.

Am făcut asta de n ori, apoi! Hahaha!

Și revenind la începuturi, prima oară am avut cont la Alpha Bank. Când am vrut ceva, mergeam la bancă. La ghișeu. De fapt nu la ghișeu, ci la o masă, căci persoanele juridice erau așezate la o masă, față în față cu angajatul băncii, frumos, așa, ca-n filme. Ziceam acolo ce doresc – extras de cont, retragere numerar – și doamnele exacutau. Semnam, ștampilam – mă simțeam mare femeie de afaceri când mergeam la Alpha Bank, hahaha! Acum sunt la ING Bank, totul se întâmplă online, totul este și pe telefon, intru în conturi cu amprenta…

Am început cu ștampile și semnături cu pix albastru; am ajuns la semnătură electronică și la logare cu amprentă. 17 ani de traduceri au trecut. Aproape jumătate din viața mea!

În 2013 mi-am dat demisia de la locul de muncă fix și de atunci sunt pe cont propriu. Începutul a fost mai greu, dar încet-încet toate s-au așezat și acum pot să spun că sunt foarte mulțumită de cum merge. Deși unii cred că sunt casnică or something, deși freelancing-ul încă mai este privit ciudat în România, eu merg înainte.

(varianta actuală a site-ului)

Sunt recunoscătoare tuturor celor care au apelat la mine în această perioadă. Am colaboratori cu care lucrez încă de la începuturi. Au fost și colaborări la care am renunțat – eu sau ei. Este normal, nu ne potrivim cu toată lumea! De asemenea, în toți acești 17 ani mi s-a întâmplat de numai două ori să nu mi se achite o factură. Asta e chiar foarte bine.

Eu merg înainte.

Am doar recenzii de 5 stele pe Google, sunt apreciată, căutată și niciodată nu duc lipsă de comenzi, dimpotrivă. Deși acest lucru mi se datorează în cea mai mare parte mie, eforturilor mele, simt totuși recunoștință în fiecare zi, nu iau totul ca pe un dat.

În acest moment, eu nu îmi mai pot imagina viața altfel decât așa: să fiu pe cont propriu.

Merg înainte.

---