Am dat în judecată Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și am câștigat procesul. Aleg să vorbesc despre asta (deși mi-e greu), întrucât cazul poate fi de un real interes pentru mulți dintre voi. Mă gândesc acum în primul rând la acei clienți ai mei, care se prezintă la mine cu documente medicale după un tratament efectuat, de regulă, la Szeged: documente care trebuie traduse (majoritatea) tocmai pentru ca acestea să fie depuse la CJAS, pentru că statul român trebuie să deconteze îngrijirile acestea din străinătate. Ceea ce de foarte multe ori nu se întâmplă. Dacă pățiți asta, NU vă lăsați, luptați pentru dreptul vostru! La nevoie apelați la un avocat (vă pot da chiar datele de contact ale avocatei mele). Mergeți până în pânzele albe. Atenție, acest articol va fi unul lung!
După ce mi-am pierdut mama, CJAS Timiș și-a bătut joc de mine
Consider că cei de la CJAS Timiș și-au bătut, efectiv, joc de mine. Nu știu dacă a fost rea-voință, dacă pur și simplu așa de defectuos este sistemul, dacă fac asta pentru că nu au bani, sau, sau, sau… În orice caz, știind că mama mea avea, după 38 de ani (!) în care a cotizat non-stop la bugetul asigurărilor de sănătate, dreptul la rambursarea cheltuielilor, nu am putut lăsa lucrurile așa.
Mama mea a murit în timp ce eu am făcut o grămadă de drumuri pentru dosarul de la CJAS. Am fost atât de furioasă pe tot sistemul, și m-am simțit atât de groaznic, că nu m-a lăsat sufletul să nu deschid un proces. L-am câștigat la finalul anului trecut. Decizia este definitivă, suntem acum în faza în care aștept ca banii respectivi să îmi intre în cont. Din nou, eu aștept!…
Cum a început totul
În septembrie 2013, mama mea a fost diagnosticată cu cancer la Spitalul Bega din Timișoara. Întrucât în timpul internării ei de 2-3 zile pentru efectuarea investigațiilor, m-am îngrozit de felul în care arăta spitalul, am decis împreună cu familia ca ea să efectueze intervenția chirurgicală recomandată, la Szeged.
Zis și făcut, operația având loc în luna mai 2014. Am realizat apoi dosarul pentru rambursarea cheltuielilor, pe care l-am depus în august 2014. Pentru a întocmi un dosar cu toate cele, m-am prezentat la biroul de informații a CJAS Timiș, unde mi s-a înmânat o listă a documentelor necesare la dosar. Toate aceste documente s-au regăsit în dosarul depus de mine în luna august 2014 la Camera 48A de la etajul II; ba chiar a și fost verificat de o persoană de acolo și preluat ca fiind complet. Rețineți acest aspect, că dosarul meu a fost întocmit în baza listei primite de la ei și că persoana care l-a preluat, l-a preluat ca fiind complet. Însă apoi…
Saga biletului de trimitere
Apoi mi s-a cerut completarea dosarului cu „bilet de trimitere cu diagnostic și recomandare intervenție chirurgicală”. Așadar, CJAS a concluzionat că dosarul întocmit în baza listei lor, și preluată ca fiind complet, totuși nu era complet. Și a făcut asta în primăvara anului următor, în 2015! Da, în loc de termenul de 30 de zile, mi-a răspuns peste câteva luni bune! (NU mă interesează ce probleme au, cât sunt de aglomerați, nu mă interesează, precum nici pe ei nu îi interesează niciodată ce probleme are amărâtul de contribuabil – contribuția noastră trebuie întotdeauna plătită, la timp! Și unde mai pui că au pretenția să plătească și cei fără venit. Acestea fiind spuse, nu mă interesează de ce mi-au răspuns abia peste câteva luni bune.)
În scrisorica lor redactată cu chiu cu vai după aproape 10 luni, deci aproape un an, CJAS Timiș a făcut ceea ce fac multe instituții din România. Mi-a mai cerut un document care NU se afla pe acea listă și a găsit de cuviință să îmi refuze dosarul pe motiv că lipsește acel act, și apoi pe motiv că acel act ba nu are forma, ba culoarea, ba data, ba conținutul necesare! Exact așa!!! Este vorba despre biletul de trimitere. Un document care NU SE REGĂSEA PE LISTA DOCUMENTELOR NECESARE atunci când am depus eu dosarul, repet.
Să vă explic. Ne întoarcem puțin în timp… ca să vă pot explica faptul că eu am avut, totuși, 2 bilete de trimitere, pe care le-am predat, deși pe lista documentelor necesare, la acel moment nu se regăsea „bilet de trimitere”.
Biletul 1. În momentul înmânării rezultatului biopsiei în septembrie 2013, medicul specialist ne-a înmânat o recomandare de efectuare a intervenției chirurgicale, act pe care l-am predat ulterior CJAS Timiș. Acesta nu a fost acceptat pe motiv că au nu este bilet de trimitere cu regim special și cu trei exemplare colorate alb, roz și verde. S-au legat și de faptul că era un act scris cu mâna. M-am certat cu ei la cuțite. Le-am spus că dacă au astfel de probleme de formă, să discute cu medicii, ca să nu mai scrie cu mâna în secolul XXI. Cum scrie medicul nefiind de competența mea, și că dacă scrie cu mâna, probabil că acest lucru încă mai este acceptat și legal. I-am întrebat de asemenea că dacă actul poartă parafa și semnătura medicului specialist, de ce Dumnezeu nu este bun?
Biletul 2. Culmea, aveam și un al doilea bilet de trimitere. Pentru că inițial am fost informată greșit și mi s-a spus un preț de FIX 5 ori mai mare decât cel pe care l-am plătit ulterior, la un moment dat am decis totuși că operația se va efectua la Timișoara. În acel moment am cerut un bilet de trimitere de la medicul de familie, acesta fiind cel de-al doilea bilet. Când am aflat prețul corect al intervenției, am decis să mergem totuși la Szeged, astfel biletul de trimitere de la medicul de familie a rămas acasă. Și pe acesta – care de altfel era, în sfârșit, un bilet de trimitere cu regim special, în trei culori – l-am predat CJAS Timiș, dar nici acesta nu a fost acceptat, pe motiv că nu scria pe el “recomand intervenție chirurgicală”, ci scria “rog examen de specialitate”. Acest răspuns nici nu au mai binevoit să mi-l trimită acasă, ci l-am aflat când am mers eu, din nou, să bat la uși.
Am crezut că înnebunesc. Am fost de nenumărate ori la sediul lor, m-am certat, am țipat, am plâns, nu îmi venea să cred ce se întâmplă. Mama mea decedase între timp…
Într-un final m-am înscris la o audiență
Aceasta a avut loc la 4 noiembrie 2015: au fost reanalizate documentele, am explicat că acest act nu se regăsea pe lista documentelor, dar eu totuși am avut două astfel de bilete de trimitere, ei mi-au spus că degeaba, că nu au culoarea, forma și conținutul potrivite, apoi am aflat tot de la ei că ulterior s-a băgat o astfel de prevedere, le-am explicat că totuși o lege nu se aplică retroactiv. Eu am depus un dosar complet, în plus am documentele, ce contează acum că cel pe care scrie “recomand intervenție chirurgicală” nu are regim special, iar cel care are regim special, nu scrie “recomand intervenție chirurgicală”, ci „rog examen de specialitate”?
Concluzia la care s-a ajuns în urma audienței a fost că trebuie să mă duc la medicul de familie, care să adauge pe biletul de trimitere “recomand intervenție chirurgicală” (!) și că apoi totul va fi în regulă! Mi s-a restituit cu proces-verbal biletul de trimitere, iar eu m-am prezentat la medicul de familie al mamei mele.
Medicul de familie a fost șocat. Doamna doctor nu mai auzise așa ceva în viața ei, dar dacă așa a cerut CJAS Timiș, a făcut completarea necesară și a semnat și parafat în dreptul corecturii. Însă a specificat că ea niciodată nu scrie așa ceva pe biletele de trimitere. Ea doar trimite pacientul către specialist sau clinică, ei decid ce se face; ea nu scrie „intervenție chirurgicală”, ea scrie doar “examen de specialitate” sau “tratament de specialitate”.
Dar bătaia de joc a continuat
Am revenit la CJAS Timiș cu acest bilet completat și l-am depus la Registratură. Nu am primit vreun răspuns, așa că m-am prezentat iarăși personal, după o vreme, și am aflat la Camera 48A de la etajul II, locul în care am discutat întotdeauna cu dl. Radu Ion, că nici acest bilet nu este bun (deși în audiență mi-au spus altceva!), întrucât biletul era din noiembrie 2013, iar operația a avut loc în mai 2014. Și, spuneau ei, biletul de trimitere are o valabilitate de 90 de zile. (?!)
Nu am înțeles niciodată care este legătura, acela era un bilet de trimitere folosit în cadrul sistemului medical din România, iar noi din moment ce am vrut să efectuăm operația la Szeged, nici nu ar fi trebuit să fi avut vreodată un astfel de bilet de trimitere, de nicio culoare și de nicio valabilitate, formă și conținut, întrucât nu avea valoare în Ungaria. A fost o întâmplare că am avut unul!
Este la mintea cocoșului că era vorba despre un abuz și o absurditate, din moment ce mama mea a fost diagnosticată de către un medic specialist din România și a avut așadar nevoia și indicația de a se opera (doar nu s-a făcut operația de capul nostru! Intervenția chirurgicală fiind de altfel recomandată și de doctorii de la Szeged.
Un abuz și o absurditate, da!
Am pierdut o grămadă de timp și am consumat o mulțime de resurse și de nervi în timpul acestui proces absurd prin care am fost târâtă. Când ar fi putut să îmi spună – dacă tot spun ei că era necesar acel bilet de trimitere! – că nu am acel act, încă de la depunerea dosarului, în august 2014. În ianuarie 2016, când mama mea decedase deja de un an, am decis să vorbesc cu avocata mea, Codruța Adăscăliței. Nu pentru că ar fi fost vorba de o sumă mare de bani, ci din principiu!
Am rugat-o să mă ajute, întrucât:
*A FOST MAMA MEA DIAGNOSTICĂ CU RESPECTIVA AFECȚIUNE ȘI AVEA NEVOIE DE INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ RESPECTIVĂ?
DA
*AM DOVEDIT ASTA PRIN ACTE?
DA
*A AVUT DREPTUL, CONFORM LEGII, SĂ SE OPEREZE ÎN UNGARIA?
DA
Atunci despre ce vorbim???!!!
Și stați așa, că încă nu v-am povestit restul pățaniilor de pe holurile CJAS Timiș… și nici detaliile procesului. Va urma! Vă mulțumesc dacă ați avut răbdare să citiți, este important. Trebuie ca toți clienții și cunoscuții mei care vor să li se ramburseze cheltuielile medicale efectuate în străinătate, să știe că merită să lupte pentru dreptate!