De ce costă atât o pagină de traducere? Domnul Laci Kelemen din Oradea a ridicat o problemă interesantă pe pagina mea de Facebook. Lăsăm la o parte faptul că este jignitor comentariul său, că este plin de greșeli, că nu are decât parțial legătură cu subiectul articolului la care i-am dat doar share pe pagina mea, lăsăm la o parte și faptul că o parte a criticii nici măcar nu mi-ar fi fost adresată, întrucât autorul articolului nu eram eu, lucru care se pare că nu s-a înțeles… Oricum, eu sunt 100% de acord cu ceea ce a scris Robert Cadar pe blogul său, așadar îmi asum comentariul negativ primit.
Vorba unui alt blogger din Brașov, comentariile de pe social media sunt un fel de barometru al societății românești (de multe ori extrem de trist!). Cum eu investesc de fapt foarte multă energie și foarte mult timp în a mă dezvolta (pe toate planurile), deși comentariul său mi-a provocat sentimente neplăcute, am ales să nu îi răspund mare lucru, și să trec peste. Am hotărât însă să scriu un articol despre modul în care se compune prețul unei pagini de traducere. NU pentru domnul Kelemen, care nu este target-ul meu, și care nu cred că ar fi deschis și nu cred că ar înțelege. Ci pentru cei care sunt în mod real și fără rea intenție, curioși de acest aspect.
Cum se stabilește, așadar, prețul pentru o pagină de traducere?
Pe scurt: cheltuieli + impozite și alte dări + profit. Pe larg… în cele ce urmează. În primul rând, ceea ce mulți nu înțeleg, este că prețul unui produs sau serviciu se stabilește, dincolo de ceea ce am scris mai sus, și în funcție de piață, adică în funcție de cerere și ofertă + în funcție de puterea de cumpărare. Piața dictează prețurile! Eu înțeleg că unii nu înțeleg acest lucru, pentru că ține de niște cunoștințe minime de economie, dar atunci când eu nu știu ceva, de obicei tac. Vorba aia, taci și filosof rămâi…
Să vorbim puțin despre intermediari
În primul rând, traducătorii autorizați lucrează în general în sistem freelance, de acasă. Astfel o mulțime de proiecte vin prin intermediarii care au birouri fizice foarte bine poziționate în oraș, de regulă în zona centrală, în apropiere de instanțe și de notarii publici, unde lumea are de rezolvat documente.
Ceea ce înseamnă că în prețul pe care îl plătești unui intermediar care are biroul în centru, unde ție să îți fie comod să intri de pe stradă, aproape oricând, și să găsești acolo pe cineva care te va servi (uneori în aceeași zi!), se află o mulțime de costuri. Chiria biroului, costurile cu electricitarea, cu telefoanele, la internetul etc., și în tot ceea ce s-a mai investit în acel birou: mobilier, calculatoare, imprimante, fax, copiator, licențe software. Fiecare traducere tipărită mai înseamnă și hârtie, și toner, folii în care livrezi traducerea, capse pentru capsatorul cu care prinzi traducerea, tuș pentru ștampila cu care ștampilezi zilnic o grămadă de pagini etc. O firmă trebuie să plătească și un contabil, iar mai apoi, să țină arhiva documentelor, pentru care are nevoie, din nou, de foi, de toner, de bibliorafturi, de mobilă metalică în care să țină arhiva…
Și încă nu am spus nimic despre impozite și taxe diverse, costurile cu publicitatea, cu pagina de internet (domeniu, mentenanță etc.), și cu atât mai puțin despre marja de profit. Și unde mai sunt salariile eventualilor angajați (secretară, unul-doi traducători angajați pentru limbi de circulație mai mare), plus impozitele pe care le plătești statului, pentru salariile lor?
Este cam greu, știu, dar dacă nu poți să înțelegi aceste lucruri, atunci… stai jos și taci. Pe bune. Și mai bine presupune că nimeni nu te jecmănește, mai ales dacă te uiți prin tot orașul și ajungi la concluzia că prețurile sunt cam aceleași. Poți fii sigur că nimeni care lucrează cu un preț mult peste cel normal, nu va supraviețui prea mult pe piață. Iar dacă chiar crezi că este un domeniu în care banii vin foarte ușor, ești liber să te apuci și tu de traduceri. Este floare la ureche! …
Să vorbim acum despre mine
Eu lucrez ca freelancer, de acasă. Deși nu am un birou închiriat în centru, am o mulțime de costuri, care se reflectă în prețul meu. Tot prețul meu reflectă și expertiza și experiența pe care o am, și de asemenea se aliniază prețurilor de pe piață. Reflectă și disponibilitatea mea, faptul că sunt întotdeauna de găsit. Faptul că stau non-stop cu telefonul lângă mine, și mă uit la e-mail non-stop.
Înainte să trec la Mac, am terminat un laptop cam în doi ani. Acum folosesc Mac. Este scump, dar durabil, și de încredere. Pentru ca acest calculator să funcționeze și să îmi pot face treaba pe el, am nevoie de electricitate, de abonament la internet etc. Plătesc de asemenea un abonament de telefonie mobilă, tot cu internet; și nu unul de 10 lei, întrucât am nevoie de multe minute și multe date. Deseori lucrez pe teren, trebuie să am mereu acces la internet, nu mă pot baza pe wifi-urile din cafenele, așa că îmi fac hotspot cu mobilul.
Trebuie să fac drumuri dese cu mașina pentru a duce traduceri. Asta înseamnă alte costuri. De mașină și întreținerea ei nici nu amintesc, dar să știți că atunci când eu merg special să livrez cuiva o traducere, mașina mea nu merge cu aer, apoi pierd poate o oră în trafic, și în final parchez pe bani, căci parcarea costă și pe stradă. Practic, dacă fac asta pentru o singură pagină, ies chiar în pierdere, vă jur.
Traducerea pe care v-o înmânez înseamnă hârtie, folie, ștampilă (care se mai strică o dată la câțiva ani), tuș în ștampilă, capse, o carte de vizită…
Întrucât pun accent pe imagine, am cumpărat domeniul cu numele meu, plătesc hosting pentru pagina web pe care o am, pe care mi-a făcut-o cineva pentru bani și care este întreținută tot pe bani. Cărțile de vizită se dau ca pâinea caldă în domeniul meu, tipărirea acestora nu este gratuită, precum nu este nici designul lor. Și nici faptul că o dată la câțiva ani se cade să faci un mic refreshment la imagine, să refaci site-ul, cărțile de vizită etc. Din respect pentru clienții mei, am ales inclusiv să plătesc un fotograf profesionist care să îmi facă niște poze frumoase, de folosit pe site.
Pentru o bună prezență online, periodic trec prin câteva pagini web, unele pe care noi, traducătorii ne facem reclamă. Aici investesc de regulă doar timp, sunt însă și pagini pe care publicitatea costă.
Și încă nu am ajuns la ceea ce trebuie plătit statului, și nici la evidențele pe care suntem obligați să le ținem și care înseamnă din nou timp, hârtie, loc… Un traducător plătește atât impozit, cât și contribuții la sistemul public de sănătate și la cel de pensii. Până acum au reprezentat 36% din venitul net. O treime! Deci din cei 30 de lei de care spunea domnul, rămâi cu vreo 20. Și încă nu ai scăzut cheltuielile, ca să vezi cu cât ai rămas în mână, de fapt. Iar prețul de 30 de lei nu este un preț standard, căci am diverse tarife pentru diverși clienți, pentru diverse tipuri de colaborare și pentru diverse tipuri de text (dificultatea traducerii, urgența lucrării etc.). La un volum mai mare de lucru de la același client, tariful se mai negociază.
(De unde să știe un contestatar al prețurilor traducerilor, de câte ori scad prețul pentru câte un client care văd că abia își permite. De unde să știe el de câte ori fac traduceri gratis, pro bono… Eh! Să vorbești este ușor.)
Facturarea poate costa și ea. Eu facturez exclusiv electronic și nu folosesc un program de facturare special. Dar sunt cazuri în care acesta este necesar, și uneori nu este gratuit. Cei care nu au cunoștințe de contabilitate, ca mine, plătesc și un contabil. Eu îmi fac contabilitatea singură, dar am plătit deseori consultanță pentru că am avut nevoie de așa ceva. Nu mai zic de câte drumuri am făcut în ultimii 10 ani la ANAF, câte declarații am completat și depus. Desigur că am și un cont bancar. Acesta costă de asemenea bani (cheltuieli deschidere, comisioane bancare etc.).
Pentru a ține contabilitatea (pe care deocamdată încă o mai fac pe hârtie, din motive mai dificil de explicat acum) am cumpărat diverse registre speciale, care costă bani. Tipăresc toate facturile, le îndosariez, consum dosare cu șină, bibliorafturi, loc în casă… Pe vremuri cumpăram și facturier și chitanțier cu regim special, mă bucur că acum nu mai este nevoie, mai ales că abia mai găseai un indigo. 🙂
Un traducător își poate deconta foarte puține cheltuieli. Pentru a deconta combustibilul, trebuie completată foaia de parcurs. Pentru a deconta cheltuielile de acasă cu electricitatea sau telefonul fix, trebuie încheiat contract de comodat. Da, de multe ori între tine și… tine! Între tine, traducătorul, și tine, proprietarul apartamentului. Și oricum poți deconta doar un procent care reprezintă ceea ce folosești pentru această activitate. De ex., dacă ai un apartament cu 4 camere, și folosești o cameră pentru traduceri, vei deconta doar aprox. 25% din factura de electricitate.
Mai mult decât atât, de ceva vreme s-au gândit dragii noștri guvernanți ca în cazul în care într-un apartament pe persoană fizică, desfășori activități economice, și vrei să decontezi de acolo cheltuieli, trebuie să plătești impozit pe acel imobil ca pentru un imobil pe persoană juridică. Diferența este enormă. Mulți au ales să nu mai deconteze nimic. Cei mai afectați au fost persoanele fizice autorizate care lucrează de acasă. Că în cazul în care într-un apartament funcționeză un întreg birou de IT, să zicem, treaba este alta, da. Dar când ești un singur om care lucrezi într-un colț al apartamentului…? De când cu asta, eu am fost și am declarat la primărie ceea ce trebuia declarat (din nou timp, energie, deplasare). Așa că eu nu mai scad nici electricitate, nici nimic (era oricum o sumă infimă/lună…), astfel sunt în situația în care din moment ce abia „mă scad” cu ceva, plătesc foarte multe impozite către stat, practic aproape după întregul meu venit.
Nu am suflat nicio vorbă nici despre comunicarea cu clientul. Care, de asemenea, deseori înseamnă foarte mult timp și energie consumate. Unii clienți te sună de 2-3 ori – deja până să ajungă măcar la tine documentul pentru tradus. Uneori scan-ul nu se vede, revii cu un telefon, îl retrimite, te sună iar ca să te întrebe dacă l-ai primit etc. Apoi, după predarea traducerii, poate că revine după o vreme, pentru că totuși are nevoie de legalizare la notar. Ceea ce înseamnă că trebuie să refaci documentul, pentru că la notar este nevoie de un alt tip de încheiere. Tipărești iar, te întâlnești iar… Alții revin doar pentru că mai au nevoie de încă un exemplar (acest serviciu de altfel este gratuit la mine, oricâte copii mai are clientul nevoie ulterior). Aceste lucruri sunt oarecum normale și uneori inerente, dar trebuie să le iei în calcul încă de la început.
Sunt sigură că sunt o mulțime de lucruri mărunte, dar care se adună, de care am și uitat. Și abia acum am ajuns la cel mai important lucru pe care îl conține prețul…
Pe mine; experiența mea, expertiza mea, seriozitatea mea
Atunci când vă predau o traducere, aceea nu este pur și simplu o foaie de hârtie. Este un document oficial, pentru care îmi asum răspunderea. Cu care dacă sunt probleme, pot fi trasă la răspundere, dată în judecată etc. Pot fi oricând chemată ca martor în instanță, dacă legat de acel document s-a întâmplat ceva nasol. Mă aplec bine asupra traducerii și îl realizez cu maximul de pricepere de care sunt în stare. Pentru a căpăta experiență au trecut mulți ani și m-am străduit foarte mult pentru a învăța termeni din diverse domenii.
De asemenea, un traducător cu adevărat dedicat mai merge din când în când la cursuri și perfecționări. Și citește foarte mult. Aceste lucruri înseamnă de asemenea timp, bani și energie. De disponibilitate am mai amintit, acum aș mai spune și despre seriozitate. De faptul că dacă voi spune cuiva că îi fac acea traducere, acea traducere se va face. Și se va face pentru deadline-ul asupra căruia am convenit. Iar toate diacriticele, cuvintele și virgulele vor fi la locul lor, traducerea fiind frumos așezată în pagină, cu respectarea în același timp a tuturor regulilor care se impun în domeniu. Voi face și research pe Google sau în altă parte, dacă este necesar. Opinii despre felul în care lucrez puteți citi în categoria Testimoniale de pe pagina mea web.
Să traduc o pagină îmi ia timp. În funcție de dificultatea textului, poate dura între 30 de minute și o oră. O directivă europeană spune că un traducător autorizat poate traduce maximum 8 pagini pe zi. Dacă traduci mai mult de atât, poate ieși ceva fușerit. Și de asemenea înseamnă că renunți la o mare parte din timpul tău liber. Așadar din prețul unei pagini x 8 pagini pe zi x 22 de zile lucrătoare pe lună trebuie să rezulte un venit lunar cel puțin decent. Dacă faci cu 5-10 lei pagina, iar mai apoi scazi cheltuielile și plătești dările necesare către stat, cum ai putea să ajungi la un venit lunar normal?! Este evident că trebuie să iasă o anumită sumă/oră de lucru.
Un lucru despre care nu am pomenit încă, dar o fac acum… Vederea mea a slăbit enorm de mult în acești 10 ani de traduceri. Iar acest lucru, este, de fapt, priceless. De stres ce să mai zic? Este un domeniu solicitant, în care toată lumea se grăbește… consumul nervos este foarte mare.
Alte considerente
Important de știut mai este că prețurile mai diferă și de la oraș la oraș. În București o pagină de traducere costă mai mult decât în „provincie”. Cheltuielile intermediarilor și traducătorilor de acolo sunt mult mai mari, de asemenea și puterea de cumpărare a clienților este mai mare. Prețurile diferă și în funcție de limbă. O dată pentru că dificultatea limbilor este alta. Și în al doilea rând pentru că numărul traducătorilor pentru o anumită limbă diferă, chiar și de la oraș la oraș. Unde sunt mulți traducători activi pe o anumită limbă, prețul poate să scadă. Fluctuații de preț mai apar și în funcție de volumul de lucru existent pentru câte o limbă. Totul este cererea și oferta. Sunt limbi care costă mai mult din cu totul alte motive.
De câțiva ani încoace, în Timiș abia mai găsești suficienți traducători de germană, de exemplu, pentru că mulți vorbitori de germană și mulți care chiar au și autorizație de traducător, au preferat să se angajeze în diverse multinaționale prezente în Timișoara, dintre cele care solicită cunoașterea limbii germane. Astfel abia mai găsești un traducător de germană disponibil, motiv pentru care prețurile au urcat. Traducerea unei pagini de limba latină costă enorm de mult, pentru că exista unul sau doi traducători de latină în toată țara. Scumpe mai sunt și limbile denumite în domeniu, rare, cum ar fi chineza, araba…
Este complicat.
Văd că a ieșit un roman. Scopul acestui articol – extrem de lung, de altfel – nu este de a mă plânge. Este doar realitatea, iar articolul este menit de fapt să explice câteva lucruri la care mulți oameni nici nu se gândesc. Celor care au urechi să audă și ochi ca să citească. Cât despre ceilalți…
Cum a mai spus cineva… cine comentează cât de scump este un serviciu, nu știe cât costă de fapt un serviciu prost. Într-un articol viitor vă voi arăta ce înseamnă o traducere ieftină.
Cu drag și curiozitate aștept comentariile colegilor. Voi cum stabiliți prețul și ce le spuneți celor care contestă prețul dvs.?
Stii, uneori pur si simplu nu ai cu cine. Carcotasi sunt mereu. Costa cat costa, cine vrea, bine. Cine nu, si asa e bine.
Nu cred ca are sens sa acordam prea mare atentie comentariilor de acest gen. Poate chiar merita a fi sterse, ca atunci cand stergi praful din casa. Duca-se!
Interesantă paralelă! Mulțumesc pentru comentariu. 🙂
Buna, paginile cu produse, Haine, încălțăminte, detergenți etc., la ce categorie de traducere intra !?
Nu găsesc nimic pe net cu exactitate, nu înțeleg daca intra la traducere cu dificultate ridicata sau se considera traducere tehnica sau mai ales care ar fi un cost aproximativ per produs tradus.
As aprecia enorm un răspuns…
Mulțumesc anticipat doamna Timea
Bună. Probabil că este vorba despre un text fără dificultate. Prețul este de 30 de lei/2000 de caractere cu spații incluse. Mulțumesc. Timea
Depinde foarte mult si ce oferi in pretul cerut. In 12 ani, nu am avut un client care sa se planga de pret. Si nu lucrez ieftin. Dar nici nu accept orice comanda de oriunde. Daca oferi „value”, termene bune, traduceri corecte si cu un pic de atentie la detaliu, alegand totodata clientii care dau doi bani pe asta; daca cunosti preturile cu care lucreaza concurenta si oferi o idee mai putin – insa, totodata, nu sa lucrezi pro bono -, totul merge bine.
Clientul vede CE ai oferit la prețul cerut, doar DUPĂ. Iar mirarea cu privire la preț vine ÎNAINTE să vadă munca ta. De ex., clienți noi, ocazionali, care numai ce te-au sunat/ți-au scris, cerând o ofertă de preț pentru cutare și cutare lucru. Altfel, da, așa este, cum spui tu.
Mulțumesc pentru comentariu!
Se pare că suntem de același număr de an în domeniul acesta. 🙂