O întrebare care mi se adresează foarte des este:
Numai cu traduceri te ocupi?
Uneori se merge chiar mai departe și sunt întrebată dacă mai am pe lângă asta și vreun… LOC DE MUNCĂ NORMAL (?!). Inutil să spun cât de mult mă enervează această întrebare. Numai traduceri?!
Ce poți răspunde la așa o întrebare?
În funcție de dispoziția de moment, răspund sau nu (da, mă fac că nu am auzit), o fac nervoasă sau nu, țin o mică prelegere sau nu. Dragi prieteni, dragi cunoștințe, dragi străini, poate unii dintre voi chiar nu vă dați seama, dar această întrebare este de-a dreptul jignitoare. Pot spune cu mâna pe inimă că sunt foarte sigură de faptul că lucrez chiar mai mult decât unii oameni cu un „loc de muncă normal” (ce-o mai fi însemnând și asta?). Vă explic mai jos de ce este întrebarea nelalocul ei.
Nu știu, este, cumva, cum să zic, ca și cum mi-ați zice că activitatea mea profesională vi se pare un fel de hobby. Vă asigur că nu este un hobby. Este o profesie care da, în România nu prea este respectată (motivele sunt multe și ar putea reprezenta subiectul unei alte postări), dar peste hotare este foarte prețuită. Este o profesie grea, cu mare responsabilitate, pentru care ai nevoie de un bagaj de cunoștințe foarte vast.
Au fost ani în care într-adevăr am făcut traduceri alături de un alt loc de muncă. Atunci a fost un al doilea job, dacă vreți, pe care îl făceam doar după programul normal de lucru, seara și în weekend. Consider că probabil am lucrat atunci cam încă o jumătate de normă în plus cu traducerile. Dar poți să faci și „numai traduceri”. De fapt, așa ar fi mai normal să fie, ca să te dedici cu totul.
De patru ani de zile fac exclusiv asta
Pentru că fac asta full-time, ca activitate principală și unică. Vorbind strict de timp, nu știu de ce unora le este peste putință să priceapă că a fi persoană fizică autorizată într-un domeniu sau altul poate fi un full-time job. Multe dintre PFA-urile pe care le cunosc muncesc mult mai mult de 8 ore pe zi. Și nu au perioade moarte. Atunci când cei angajați poate că au o zi mai lejeră, în care nu trebuie decât să aștepte să treacă programul de lucru (să recunoaștem că sunt multe astfel de locuri de muncă!), persoana fizică autorizată trage din greu, iar atunci când nu trage, nu are absolut niciun venit.
Vorbind despre cele juridice, nu știu nici de ce a avea un PFA pare ceva mai puțin serios decât a avea un SRL. Sunt doar niște forme de organizare diferite, nu sunt cu nimic mai prejos una față de cealaltă. Un PFA poate fi chiar mai activ și generator de venituri mult mai mari, decât un SRL mai puțin activ sau, să zicem, mai puțin harnic.
Nu a fost alegerea mea să devin PFA, ci așa prevede legea pentru domeniul meu de activitate. În cazul traducerilor autorizate, totul se confundă întru totul cu persoana ta, dacă mă pot exprima așa. Traducătorii nici măcar nu au un PFA obișnuit, dar în mod uzitat se numesc PFA. A fi traducător autorizat înseamnă de fapt a avea o profesie liberală, ceva ce este reglementat de o lege specială și separată de cea a PFA-urilor obișnuite. Noi avem cod fiscal, dar nu suntem înregistrați la Registrul Comerțului, pentru că nu facem comerț, ci avem venituri din activități independente – așa se cheamă.
Traducătorii sunt, de fapt, pe același regim cu notarii publici, care se numesc „Notar Public Cutare Cutărescu”. Așa și noi suntem „Traducător Autorizat XY”. „PFA” nici măcar nu apare în denumirea noastră. Dar, cum spuneam, lumea se referă la noi ca la niște PFA-uri, pentru că asemănările sunt multe. Aș fi putut avea și eu un SRL, dacă legea nu prevedea altfel. Poate că atunci înțelegea lumea că sunt PATRON de firmă, haha! Așa, ești doar… patron al unei alte entități juridice, care plătește de asemenea o grămadă de contribuții la stat, chiar mai multe decât un SRL (36% din venitul net, ca să fiu exactă). Dar na, vorbim doar de un PFA, ceva de hobby… Scuzați-mi sarcasmul! Însă acesta este un subiect care nu poate fi tratat altfel.
Apropo de contribuții… De ce nu considerați asta a fi un „loc de muncă normal”? Plătesc impozite și alte contribuții la fel ca orice persoană angajată: inclusiv contribuții la fondul de asigurări de sănătate și contribuții la fondul de pensii. Exprimându-mă altfel, „am carte de muncă”, așa cum se spune. Doar că sunt propriul meu angajator. Beat this! 🙂 Țin contabilitate, depun declarații, am contracte încheiate, emit facturi. Ca un SRL!
A fost alegerea mea și vă asigur că se poate trăi din traduceri, ca să răspund și la întrebarea din titlu, pe care o aud, de asemenea, foarte des. Depinde doar cât de harnic ești, și de asemenea, ce înseamnă pentru tine a trăi din ceva. Pentru mine cu siguranță nu înseamnă să am un venit cât un salariu minim pe economie, nici măcar cât unul mediu. Atunci aș spune că nu, nu se poate trăi din traduceri.
Ca să trăiești (bine) din asta… Ei bine, trebuie să fii disponibil, serios, bun, harnic și să nu îți vinzi pielea ieftin, pe prețuri de dumping.
Și aici trebuie să mai amintesc de o întrebare care mi se tot pune. În general după ce mă arăt indignată de întrebarea dacă doar cu asta mă ocup. Lumea începe să se scuze: Ah, păi nu asta am vrut să spun, dar nu știu, există așa de mult de lucru, ai de tradus atât de mult? Despre asta am scris aici.
De unde a mai scos-o lumea și pe asta, că nu ar fi destul de lucru, nu știu. E o birocrație imensă, toată lumea are nevoie de acte! Ca să nu mai zic că dată fiind proximitatea Ungariei, cantitatea de documente care circulă între cele două state este mare. Nu știu de ce pune lumea problema astfel, că n-ar fi de lucru… În cazul avocaților cum de nu se întreabă dacă au destule procese de dus? Chiar nu înțeleg…
Gata, știu. De acum cei care mă vor întreba astfel de lucruri, vor primi un link către acest articol. Problem solved!