Așa cum era de așteptat, articolul „Acești trântori ai României: traducătorii freelancer” a avut un mare succes. Ceea ce mi-au spus Mirela Iacob, Carmen Ispășoiu și Camelia Dragomirescu a fost citit și share-uit de multă lume.
Ca să iau și mai bine pulsul profesiei, am pus linkul postării și într-un grup Facebook al traducătorilor și interpreților. Am fost curioasă de ceea ce au de adăugat colegii mei. Ceea ce am citit acolo, sub formă de comentarii, a fost deopotrivă tragic și hazliu. Cu permisiunea participanților la discuție, public aici câte ceva din ceea ce s-a scris pe grup, ca să vedeți cu ce probleme „ne luptăm” în acest domeniu. Multe dintre situații le-am întâlnit și eu. Și nu o dată.
Când oamenii nu înțeleg că nu ești un loser
Andra ne-a povestit cum a decurs o discuție între mama ei și o colegă, în urmă cu câțiva ani:
Colega: Cu ce se ocupă fata ta?
Mama: E traducător, lucrează pe cont propriu, de acasă.
Colega: Vai, săraca… Și nu își găsește un job?
Ce să mai și spui când cineva manifestă o asemenea milă, culmea, față de o persoană care stă pe propriile ei picioare, un lucru deloc ușor, în plus, o face într-un domeniu care presupune o calificare foarte înaltă, de fapt.
Când oamenii te cred un robot
Unu: oamenii cred că a traduce ceva durează cam cât durează să tragi ceva la xerox. Doi: oamenii cred că dacă cineva traduce, asta este ca și cum ar fi un robot care cunoaște absolut toate limbile lumii. Citiți și vă minunați.
Tot Andra ne-a povestit cum crede lumea că funcționează lumea traducerilor.
Client: Vreau să traduc actul X.
Traducător: Sigur, veniți mâine să ridicați traducerea.
Client: Nu, nu, aștept acum, sunt în pauza de masă de la muncă și am puțin timp să aștept.
Lui Denis i s-a reproșat, la un moment dat, că nu este în stare să traducă în 10 minute o sentință de divorț de 4 pagini.
Maria a tras concluzia: Unii chiar cred că a traduce e ca și când ai copia ceva! Dar să ia și ei, să zicem, o declarație notarială și DOAR să o copieze în Word, să vadă cât timp durează! – a propus Maria.
Întrebări adresate Marilenei, de către diverși clienți:
„Doar pe engleză și franceză sunteți autorizată? Era bine dacă aveați și germană, traduceați acte auto. Dar meditații de ce nu dați? Nu sunteți profesoară? E bine că aveți birou. Puteți să vă ocupați și cu asigurări auto.”
Marilena a mai adăugat, apoi, că a fost întrebată și efectiv de ce nu are autorizație pe toate limbile.
Am râs când am citit, dar nu este de râs, vă spun!
Tot pe Marilena a întrebat-o cineva dacă autorizația este recunoscută și în alt județ. Că poate este mai bine să se facă traducerea în București, să fie sigură treaba…
Când lumea crede că oricine poate traduce
Iulian povestește: Mie mi s-a reproșat că iau mai mult decât ia notarul pe legalizare. Și nu doar o dată. Că notarul, care are facultate, ia X lei, iar eu…, eu, traducătorul, care sunt un neica nimeni, fără studii, fără pregătire etc., iau atâția bani. Și comentariile au venit și de la străini, și de la români.
Daniela a relatat cum cineva i-a spus: „Pfff, și eu aș putea să fiu traducător, că și eu știu să folosesc Google Translate”…
Marilena a pățit și ea dinastea, gen „și eu știu limba cutare, dar nu am ștampilă” sau „am încercat eu ceva la calculator, dar mi-au cerut legalizare”.
Denis spunea cum i se pare că sunt unii care stau într-o țară 6-7 luni și gata, știu limba. „Pot să traduc și eu, dar nu am ștampilă.”
Când oamenii cred că faci… orice altceva
Sabina ne-a povestit că atunci când, în urmă cu câțiva ani, le-a spus vecinilor de bloc că lucrează de acasă, ca traducător, vecinii s-au uitat la ea cu neîncredere și au întrebat-o: „Asta e un fel de videochat, nu?”
Marilena avea pe clădire o plachetă aurie cu scris negru. Doar din atâta motiv, biroul de traduceri a fost confundat… o firmă de pompe funebre.
Când nici măcar ANAF nu pricepe ce este cu profesia asta
Marilena față în față cu ANAF-ul: „Aveți așa multe comenzi de v-ați autorizat?!”
Daniela, tot de la ANAF: Cunosc! Am fost în 2013 să întreb exact ce nu trebuie depășit, cum se calculează, ce ar fi de plătit și mi-a zis persoana de acolo (fără să-mi raspundă concret la întrebări): „Dar n-ai cum să depășești”. Și ce să vezi… Asta, așa…, ca și cum „nu vei avea tu atât de tradus”…
Mai sunt și oamenii care știu ce și cum pe lumea aceasta! ❤
Camelia mi-a scris că articolul drăguț și înfățișează o parte a realității.
„De ce spun o parte? Există doar un segment de „critici”, care nu știu să aprecieze sau să înțeleagă munca unui traducător și/sau interpret: este vorba de persoanele cu anumite limite la nivel de informații generale și chiar educaționale. Persoanele educate și care trăiesc în realitatea societății actuale, au altă atitudine.
Desigur, eu vorbesc acum din experiența mea. Demult nu îi mai aud pe cei cu replicile descrise mai sus și nici nu mă afectează intervențiile lor, parcă pe cale de dispariție în activitatea mea. Există și clienți care nu înțeleg de ce durează așa de mult o traducere „simplă” și care confundă procesul de traducere cu cel de copiere xerox.
Totuși, reprezentând un număr considerabil, mă bucur să colaborez și să ofer servicii categoriei de clienți care trăiesc cu picioarele pe tărâmul realității. E bine să ne focusam pe creșterea proprie și pe o educare culturală a celorlalți, fiindcă noi suntem cei care putem să transmitem faptul că semnul = nu se pune doar între profesie și medic, director, avocat, farmacist, profesor sau secretară la o mare firmă… Cum obișnuiesc unii părinții să se laude, alt tip de activitate neîncăpând în mintea lor.”
Ceea ce i-am răspuns Cameliei este și concluzia mea pentru acest articol. Sigur că este doar o parte a realității, cu toții am întâlnit și mulți, mulți oameni care știau cu ce se mănâncă profesia asta sau altă profesie. Că mai sunt și alte profesii în cazul cărora oamenii au impresii total greșite… Atunci când am scris articolul despre… trântorii de traducători freelancer, tocmai asta ne-am propus, împreună cu colegele care mi s-au destăinuit: să spunem aceste lucruri cumva spre educare, poate dintre cei care citesc, mai cad pe gânduri câțiva. Din afară, totul pare ALTFEL, despre orice ar fi vorba…
Numai bine!